birocrație

Cum se face un șmen cu sporul de radiații

Povestea de mai jos este din categoria de-ți stă mintea în loc, dar, până la ea, un pic de răbdare.

Statul român este cel mai mare exemplu de birocrație, imobilitate , rugină și de încremenire din timp din întreaga noastră istorie. Și are și marea calitate că-și oferă singur căi de autodezvoltare, justificându-și astfel existența. Dar asta o știați deja.

Noutatea ultimului deceniu este că angajații săi au devenit feroce, practic inventând metode de a face bani și mai mulți decât cei pe care statul îi oferă deja. Există un sistem putred, în mai multe ramuri, care urmărește sporirea pe orice căi a banilor care le revin angajaților. De la promovarea legislativă unor beneficii, la crearea artificială a unor sporuri sau interpretarea abuzivă a unor prevederi legale, nimic nu lipsește.

Recent, premierul Cîțu spune c-a a găsit niște sporuri de care nu auzise niciodată. Nu le-a numit, dar unele le știm: spor de antenă, spor de arhivă, spor de Covid la prefectură. Și aici ajungem la povestea noastră, pe care am auzit-o joi, la România în Direct.

O poveste cu sporuri la România în Direct

Poate vă întrebați cum se dă sporul de radiații. De 10 la sută. Păi e simplu. Vine un evaluator, face o măsurătoare și stabilește care sunt valorile de radiații rezultate din aparatele cu pricina, face un document cu care angajații merg pe linie ierarhică în sus și iau sporul.

Doar că din când în când, instituția cu pricina mai dă și de un evaluator corect. Și omul, de cinste sau de frică, chiar se apucă să facă treabă. Unul din aceștia a sunat deunăzi la emisiune să ne spună ce-a găsit.

Ideea acestei povești e foarte simplă. Da, sunt oameni care nu au niciun fel de scrupule și cred că li se cuvine orice. Dar ei pot fi blocați de noi, cetățenii corecți și onești. Și eu cred că sunt destui printre noi.

La noi, funcția publică a fost pervertită în așa fel încât nu-ți mai oferă doar un salariu corect pentru munca ta. Ea este văzută ca o feudă în care se adună tot felul de beneficii. Acestea înseamnă sporuri, telefon, mașină, bani de deplasări, chirii, apartamente, plata unor rate la bancă. După care încep cheltuielile nesăbuite adresate publicului, dar menite să îmbogățească clientela: băncuțe, stopuri, borduri, iarbă schimbată de șapte ori.

Jumătatea cealaltă de popor se uită uneori cu uimire, alteori cu jind la ce au bugetarii de mai sus. Ei între ei se disprețuiesc pentru că drepturile sunt inegale. Unii dintre cetățenii obișnuiți pactizează și primesc o parte din beneficii. Dar soluția corectă nu e acolo. Ci în a spune stop.

Aici este întreaga ediție România în Direct, cu alte minuni de la stat

Iar aici este știrea de la care am plecat la începutul ediției

Acest articol o să te ajute să înțelegi mai bine funcționarea statului român

Administrația românească tocmai crapă, lovită de coronavirus. Poveste cu o familie izolată acasă

O familie de prieteni de-ai mei sunt infectați cu SARS-COV 2 și au simptome ușoare. Cred că ce li se întâmplă e și un simptom foarte bun pentru statul român.

Povestea arată cam așa. Părinții au luat copilul de la țară, după câteva zile de vacanță și l-au adus înapoi la București. Voiau să plece în vacanță. Doar că li s-a plâns fetița de ceva dureri de cap și stare de oboseală. Au zis să-i facă un test înainte de plecare.

Testul făcut la o clinică privată a fost pozitiv. A doua zi s-au testat și ei, dar rezultatul a fost negativ. Au înștiințat DSP-ul și au reușit să vorbească cu cineva de acolo după 24 de ore de așteptare. Li s-a pus în față varianta de de a merge cu copilul la spital sau, dacă nu are simptome, să se autoizoleze. Inițial li s-a recomandat să pună doar copilul în izolare, dar după ce cei de la DSP au aflat c-au petrecut deja timp împreună, li s-a spus să se izoleze toți trei.

De atunci, și prietenii mei au făcut boala. Simptome ușoare, moleșeală, pierderea gustului. Nu au ieșit din casă nicio secundă. Le aduc mâncare prietenii și o lasă pe preș sau cei de la Glovo. Fiind o familie de oameni responsabili și-au impus această perioadă de izolare și o respectă apăsat.

Le-au dat celor de la DSP toate datele lor și i-au întrebat dacă vor fi verificați. Răspunsul a fost negativ, dar li s-a mulțumit pentru responsabilitate. Deși au insistat nu s-a făcut anchetă epidemiologică. La fel a procedat și DSP-ul din localitatea în care s-a infectat fetița. Acolo, părinții știu clar că fata s-a întâlnit cu alți copii și c-a fost în câteva case. Au contactat DSP-ul județean și li s-a răspuns că „atâta vreme cât nu se raportează simptome, nu e o problemă.

În toată această perioadă nu au fost verificați la domiciliu niciodată. Nici din punct de vedere al securității sanitare, dar nici ca evoluție a bolii. Acum așteaptă cu toții împlinirea a 14 zile ca să repete testul. Legal, numai fetița ar fi trebuit verificată. Calitatea lor de contacți direcți a fost stabilită numai prin noua lege a carantinei.

Adăugați toată birocrația legată de locurile de muncă, acolo unde au nevoie de concedii medicale. DSP spune că ține de medicul de familie, medicul de familie i-a trimis la DSP.

Ce ar trebui să se întâmple potrivit legii într-o astfel de situație? Teoretic statul știe de fiecare pacient, exact din momentul în care s-a făcut testul, indiferent că e la stat sau la privat. Laboratoarele anunță DSP-ul.

Pacientul este invitat să meargă la spital unde i se va face o evaluare. Va rămâne internat, dar se poate face și internare de zi. Sau e trimis acasă, dacă doctorul consideră astfel. Teoretic, pacienții sunt verificați de poliție, uneori și de două ori pe zi. Iar DSP ar trebui să facă listă cu toți contacții direcți.

Familia prietenilor mei a picat în vid legislativ. De asta nu au avut parte de proceduri. E adevărat că nici după intrarea în vigoare a noii legi nu a ajuns nimeni la ei. Nici să-i verifice, nici să-i întrebe de sănătate. Nu e singurul caz, după cum ați auzit zilele astea.

Și pe mine nu mă miră deloc. De exemplu în ultima săptămână, DSP-urile au avut prioritate să-i recupereze pe cei câteva mii ieșiți din spitale în vidul legislativ. Asta înseamnă, tehnic, muncă de detectiv pentru că nu în toate cazurile existau date de contact. Tot pentru ei trebuiau emise decizii de izolare sau rechemare.

Cred că în aceste zile, armata logistică a statului român, adică DSP-urile, tocmai au atins limita puterilor lor. Și așa această instituție a fost minimalizată și politizată în ultimii ani. Nu are nici resursele necesare, nici toți specialiștii de care are nevoie. Și este lovită de un val de îmbolnăviri în fața cărora nu poate face față.

Valul va fi și mai mare și administrația românească va suferi intens. Nici dacă ar fi fost cea mai performantă, tot nu ar fi avut răspuns total. România culege rezultatele alegerilor sale din ultimii ani. Corupție, pilăraie politică, administrație slăbită intenționat, toate au dus la această cădere. Trebuie să facem față la această criză cu cea mai slabă versiune a statului nostru.

De ce nu sunt mai critic? Pentru că acum nu mai e cazul să ne certăm și să ne biciuim. Trebuie să identificăm găurile și să punem mâna să lucrăm ca să ne salvăm. Dacă țipăm unii la alții și încercăm să ne scoatem individual, o să pierim cu toții.

Așadar, ne trebuie resurse ca să verificăm cazurile noi și contacții lor. De asemenea, trebuie să mergem înaintea virusului. În plus, ne trebuie un sistem de verificare a celor care stau acasă. Va fi vital.

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!