birocratie

Cum să-ți rezolvi problemele cu statul stând în casă

(P) Săptămâna trecută a trebuit să fac câteva modificări la o firmă. Dap, știu, timpul cel mai potrivit să o faci, adică în timpul unei pandemii. Doar că treaba era urgentă, așa c-am avut nevoie de ceva servicii avocățeșți. Și urmează să dau acum ochii cu statul român prin intermediul serviciilor online. Dar asta e altă poveste. 

Cu ocazia asta, am întâlnit un tip de consultanță de la avocat la care nu mă gândisem. Tehnic, am găsit un Uber de avocați. De avocați virtuali. Mă rog, în sensul că te întâlnești cu ei virtual, deși există în carne și oase. Avocatura.com este un hub de avocați care oferă consultanță prin intermediul unui serviciu video online. Dar nu e numai o întâlnire video, ci una în care poți să trimiți documente, să te documentezi și să alegi avocatul, să faci plata în mod direct și să contorizezi timpul pe care ți l-a alocat. 

Serviciul e perfect pe vremea asta când nu ai de ce și nu ai voie să ieși din casă. Îți alegi avocatul, vezi în ce domeniu excelează și faci totul online. Cred că e la fel de util într-un oraș mare și când nu ai chef de mers până acolo. Adică te scutește de cele. două ore de drum. Și cred că mai are și o utilitate, dacă ești român și trăiești în afară. 

Vă las mai jos un interviu cu antreprenorul care a dezvoltat acest fel de serviciu și care o să vă explice mai bine facilitățile sale. Și, da, răspunde și la întrebarea legată de încredere. Cum știi dacă avocatul respectă termenii contractului. În afară de a te baza pe bunul său renume, aici există și câteva modalități practice. Iar una este că după fiecare consultanță, clienții trebuie să le scrie un review care rămâne public. Și le mai dau și note. Filmul e mai jos. 

Dacă avea o pilă, ursul murea mai ușor

Pentru noi, cei care ne uităm la televizor, este aproape de neînțeles cum un urs rănit a stat pe un drum național aproape o zi întreagă, fără ca să fie ajutat. Fără să-i fie curmată suferința. De fapt, am avut ocazia să asistăm la o lecție de birocrație în direct. Scuzați-mi comparația, dar a semănat cu cazul Caracal. Și acolo statul a stat și s-a uitat la victimă cu orele în șir. Fără să ia o decizie sau fiindu-i frică de o decizie. 

Aici lucrurile sunt relativ simple. Statul român are o Hotărâre de Guvern, 323 din 31 martie 2010, care se referă exact la capturile și uciderile accidentale. O să fiți impresionați că de un astfel de caz de ucidere accidentală se ocupă nu mai puțin de șapte instituții. 

Aplicarea măsurilor de monitorizare a capturilor şi uciderilor accidentale ale speciilor prevăzute la art. 1 este asigurată, după caz, de:

a) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;

b) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;

c) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;

d) agenţiile judeţene şi regionale pentru protecţia mediului;

e) comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu;

f) autorităţile administraţiei publice locale;

g) centrele de reabilitare/îngrijire.

Toate astea au și un Comitet Național și un sistem de raportare de jos în sus a unor astfel de situații. Hotărârea stabilește și faptul că fiecare instituție de aici are un om de contact care se ocupă de treaba asta. Și apoi emit niște hârtii și fac diverse tipuri de birocrație. Ne interesează în mod deosebit articolul 15

(1) …(2) Comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu sesizate în conformitate cu prevederile alin. (1) iau măsuri imediate pentru preluarea şi plasarea provizorie în custodie în cadrul centrelor de reabilitare/îngrijire a exemplarelor de faună sălbatică capturate accidental, bolnave, rănite sau aflate într-un stadiu timpuriu de dezvoltare, până la atingerea stării fiziologice normale care să le permită reintroducerea în habitatele naturale de origine.(3) Comisariatele judeţene ale Gărzii Naţionale de Mediu, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale sesizate în conformitate cu prevederile alin. (1), iau măsuri imediate pentru ecarisare şi pentru transferul în acest scop al cadavrelor exemplarelor de faună sălbatică ucise accidental, după completarea declaraţiei privind capturarea/uciderea accidentală a unei specii de păsări sau a unei specii strict protejate prevăzute în anexele nr. 4A şi 4B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, majoritatea instituțiilor enumerate, inclusiv pădurarul locului, au obligația de a sesiza pe linie ierarhică un astfel de caz. Tehnic, în decurs de zeci de minute un astfel de caz este aflat direct de Ministerul Mediului, de Agenția pentru Mediu, de șefii cei mari ai Gărzii de Mediu și de prefect. Repet, fiecare instituție are un om de contact în domeniu. Garda de Mediu trebuia să ia toate deciziile, prefectul să supervizeze ce face și să administreze circulația și paza, iar Ministerul Mediului să dea aviz de ucidere, dacă e cazul. Așa s-ar înțelege prima dată. Nu știm cine a greșit, dar autoritățile locale o dau pe centru. Iată ce spune șeful CJ pentru ziarharghita.ro

Îi mulțumesc și pe această cale domnului ministru Costel Alexe, pentru operativitate, dar totuși cred că situația nu este normală. Acest caz arată foarte clar că sistemul centralizat impus nu servește deloc rezolvarea urgență și decentă a unor asemenea situații. Un urs rănit este periculos, iar în caz de pericol, nu este normal să așteptăm avizul din București, trebuie să avem dreptul să luăm decizia și să intervenim la nivel local. Ne asumăm responsabilitatea necesară descentrălizării în asemenea situații. Dar aici nu vorbim doar de pericolul reprezentat de ursul rănit, ci putem spune că ursul lovit practic a fost torturat o jumătate de zi, ceea ce iarăși nu este normal, deci solicităm autorităților centrale o descentralizare urgentă – a declarat Borboly Csaba 

În replică ministrul de interne l-a dat afară pe prefect, care ar fi răspuns de coordonare la fața locului. Bonus, ministrul spune că în astfel de situații, nu mai e nevoie de avizul de recoltare și o dă înapoi la locale. 

Din păcate suntem într-o situaţie regretabilă şi trebuie să recunoaştem, cu adevărat tristă. Această situaţie se încadrează în prevederile unei hotărâri de Guvern din 2010, 323, pe răniri, capturi şi ucideri accidentale, iar aici legislaţia este foarte clară. Atribuţia de intervenţie trebuia să fie a Jandarmeriei şi a medicilor veterinari arondaţi DSV. Pe această situaţie, noi, Ministerul Mediului nu ar fi trebuit să dăm ordinul de recoltare. Şi cu toate acestea, am sunat la Minister, am trimis directorii astăzi în Ministerul Mediului să putem rezolva această problemă regretabilă. E inuman, vă spun sincer, să laşi un animal să agonizeze atât timp cât nimic în lege nu te-a împiedicat să intervii” 

Ce concluzie tragi de aici? Că, în România, de la periferie spre centru, administrația nu știe ce legi are la dispoziție, cum le poate aplica și că nimeni nu-și asumă nicio decizie. Toată lumea pare paralizată de o frică ieșită din comun. Nimeni nu vrea să greșească, toată lumea așteaptă să se acopere de hârtii. Fie că este om sau animal, nimeni nu știe cum e mai bine să facă și totul pare o interpretare în comun și cât mai placidă a legilor. Nu are importanță cine moare, important este cine nu răspunde. Iar oamenii aceștia, vreme de 24 de ore, și-au pasat responsabilitățile și au fugit de răspundere. 

Cauza? O știți la fel de bine ca și mine. După ani buni de politizare, pilăraie și tăieri ale colțurilor, oamenii nu mai sunt capabil să ia decizii corecte sau să analizeze clar ce li se întâmplă. Statul e doar o formă care trebuie să încaseze salarii și care se autogenerează în ideea de a pune obstacole oamenilor. Acoperirea cu hârtii, apetența spre șpagă, încetineala și superioritatea față de restul lumii sunt atributele acestuia. Un prost fudul și îmbuibat care dă cu fundul de pământ la orice situație care nu presupune mutatul unei hârtii. 

Foto: ziarharghita.ro

În România, școala arde pe proprie răspundere

Știrea că școala arsă nu are autorizație ISU nu este surprinzătoare. Aș zice că e mai curând o non-știre. Majoritatea școlilor din București nu au autorizație și asta din rațiuni simple. Nimeni nu e capabil să îndeplinească noile normative ISU. Și chiar de le-ar îndeplini cineva, acestea se vor schimba în câteva luni și le vor invalida pe cele vechi.

Ieri am vorbit cu un prieten care lucrează în administrație. E într-o funcție neutră față de problema asta, dar vede ambele părți. Mi-a explicat cum arată toată povestea din interiorul sistemului. Și o să vă spun pe puncte.

Mai mult

Cum te mai face statul cu nervii la ghișeu. Episod și mai nou

Îmi scrie un cititor după ce-a auzit povestea cu numerele caselor. Trebuie să recunosc că omul a ridicat ștacheta în relația cu administrația publică. Trebuie să ai nervi de oțel, dar până la urmă a găsit o soluție. Provizorie, dar definitivă. Las mesajul omului aici.  

”Aproximativ aceeasi patanie. Tot cu buletinul. Ajung la ghiseu, un vraf de acte, cate am putut sa strang, copii si originale, la care nu se uită nimeni. Si dupa ce ma identifica dupa CNP, acest social security number al nostru, incepe distractia. Si-mi zice, citind de la ea, de pe monitor:

Mai mult

Cum te mai face statul cu nervii la ghișee. Nou!

Doi prieteni de-ai mei locuiesc la curte. Oraș liniștit, în inima Ardealului, oameni pașnici și așezați. În curte sunt două imobile, într-unul locuiesc părinții. Cumva, la acordarea numerelor de proprietate, statul le-a dat adresa pe stradă la numerele 16-18. 

Nu e un caz singular, dar în general l-ați văzut la instituții. De câte ori se ducea un membru al familiei la schimbat buletin, i se spunea: ”gata, e ultima oară când vă trecem la 16-18. trebuie să vă hotărâți. Ori stați la 16, ori stați la 18.”  

Mai mult

Culmea birocrației la români: inutilitatea documentului electronic

Nu cred că există un guvern mai rupt de realitate decât cel din România. Și nici stat care să fie mai tembel. De o bună bucată de vreme România încurajează cetățenii săi să cumpere mașini electrice. Și le dă o subvenție de zece mii de euro. Asta pentru că suntem eco. 

Evident că România nu are prize de reîncărcare a acestor mașini. De asta în urmă cu mai bine de doi ani a fost demarat un program de finanțare publică a acestor accesorii. Un an a durat depunerea documentelor și alt an să dea cineva de capătul dosarelor. În jur de 40 de firme au dorit să intre în program. Doar 5 au fost acceptate, iar 37 au fost respinse.

Mai mult

Cum poate să te facă statul român cu nervii

Sâmbătă după-amiază am luat masa cu câțiva prieteni într-un bistro, nou-născut, undeva la ieșirea vestică a Bucureștiului. Un spațiu cu câteva măsuțe, nu mai mult de 70 de metri pătrați aveam să aflăm mai târziu. Genul acela de loc unde, după o partidă de cumpărături, te așezi să mănânci ceva și să ai zăbavă jumătate de oră.

Bucătărie bună, atmosferă plăcută, lume care se perindă și vrea să-și tragă sufletul, locul are deja atmosfera sa la mai puțin de două luni de când s-a deschis. Oamenii așteaptă să facă și o terasă când vine căldura așa că afacerea pare dintr-o lume normală. Până te uiți la peretele de la intrare.

Mai mult

În România mori cu zile când nu e nimic de furat (II). Azi, birocrația

Am primit câteva mesaje după articolul de ieri. Am spus că podul CFR de peste Herăstrău omoară oameni. Și am constatat, cu ochiul liber, că o podișcă acolo ar putea fi foarte utilă. Și văd că există cel puțiun un proiect pe care un grup de arhitecți l-a pus la dispoziția autorităților locale. 

Doar că… Și de aici încep problemele, legate cu ață roșie, din administrația românească. Întâi, două vorbe despre propunerea de pod. 

Mai mult

Cum poate statul să-i înnebunească pe românii muncitori

Să zicem că te mănâncă în fund să faci o afacere în România. Să zicem că te mănâncă foarte tare și atunci faci o afacere în agricultură. Vrei să faci bani, să angajezi oameni, să miști un pic lucrurile din loc și să mai trăiască și alții pe lângă tine. Lucruri normale cum ar veni, că banii, afacerile și munca nu au făcut de râs pe nimeni.

Și după ce ți-au venit gândurile astea, primul care îți sare în cap este statul român, plin de legi și de idei. Să luăm de pildă cazul cetățeanului Florin Cojocariu care are un CAP la Gărbunești. CAP sau firmă, tot un drac, ziceți-i cum vreți, statul îl controlează la fel.

Mai mult

De ce nu o să scăpați repede de copia legalizată

Eftimie s-a spetit săptămâna asta cu niște acte și-a scris un text din care se vede, din nou, că dracul funcționarului român stă în detalii. Mai precis în copia legalizată, care este un soi de certificat de naștere pe nou.

Asta mi-a adus aminte că săptămânile trecute, am dat la radio o știre care  zicea că o să dispară copia legalizată. După verificări ulterioare, am aflat că e doar o dorință a guvernului, care nu poate ajunge o realitate sută la sută . Ministrul Ghinea spune că legea va spune clar că această copie nu mai este necesară. Dar ea va apărea în continuare în zeci de legi, care vor continua sa-si faca efectul. Ministrul spune ca ”dacă li se mai cere copia legalizată, să dea statul în judecată.” Deci, la cum merge statul român, o să avem de tras din mai multe motive, pe care le-am căutat prin complicatele negocieri pe care le duce Comisia de Tăiat Hârtii.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!