banci | Striblea.ro

(P) Studiu: majoritatea românilor nu simt obligația morală de a-și plăti datoriile

17 noiembrie 2021 Cătălin Striblea 0 comentarii

Recent am terminat de plătit o rată pentru un calculator. Deși îmi propusesem să nu mai fac vreodată rate, a fost peste puterile mele ce-am luat acum doi ani. M-am angajat fix la 24 de rate. Și iar am jurat că nu mai fac niciodată.

Rata trebuia plătită cam în ziua 10 a lunii. Și o plăteam când vedeam că se actualizează datele în cardul din aplicație. Doar că nu tot timpul roboții făceau asta pe 10. Uneori mai întârziau câteva zile. Și mă stresa că nu mai apare datoria. Iar ultima dată au trecut aproape două săptămâni și încă nu apăruse actualizarea cu cheltuiala mea. Așa că am achitat tot ce mai era, fără să stau pe gânduri. Căci eu și în fața robotului de la bancă trebuie să fiu pe zero. Sau cu conștiința împăcată.

Pentru mine, datoriile sunt o sursă de stres. Fie că sunt la bănci sau la magazine. Nu mi-a plăcut nici să împrumut bani de la cunoscuți. Am un sentiment de apăsare dacă întârzii cu banii. Măcar o oră, măcar o zi. Pentru că am aplicații la utilități, plătesc înainte de apariția facturii. Nu știu dacă ați observat, dar la curent și gaz suma de plată apare întâi în aplicație și apoi se facturează. Când vine factura, eu am achitat deja. Sau am direct debit ca să fiu și mai sigur.

Nu cer nimănui să fie ca mine, căci este un pic obositor. Dar așa am fost crescut. Mi s-a spus repetat că niciodată, dar niciodată, să nu întârzii cu banii.

Nu pentru toată lumea este la fel. Cunosc oameni care plătesc în ultima secundă. Sau plătesc doar când vin somațiile. Și mi s-a întâmplat în viață să mai dau de unul sau altul ce trebuia urmărit cu telefoane ca să scoți banii.

Majoritatea nu simte presiunea de a plăti datoriile

De fapt, însă, aici se situează majoritatea lumii în această țară. Există un studiu comandat de Kruk România, liderul de piață în managementul datoriilor.

Studiul este făcut de IRES și are câteva constatări surprinzătoare, dar și multe de bun simț.

Una dintre constatările surprinzătoare este majoritatea dintre noi nu au un sentiment de rușine când nu plătesc datoriile. Este vorba de 77 la sută dintre cei intervievați. Două treimi. Dar stai că este un pic mai mult. Aproape 60 la sută dintre noi nu sunt nici măcar stresați de neplata datoriilor. Faptul că pot exista consecințe nu-i tulbură foarte tare. Nici frică, nici supărare.

Este posibil, totuși, ca aceste sentimente să fie declanșate de faptul că majoritatea dintre noi apelează, în caz de probleme financiare, la oameni care le sunt apropiați. E vorba de rude sau prieteni. După care, undeva în jur de jumătate cred că de o datorie te poate scăpa banca. IFN-urile sunt considerate ultima șansă pentru plata unei datorii.

În egală măsură, nu-i considerăm de încredere pe cei care nu-și plătesc datoriile. Ba, mai mult, îi vedem iresponsabili pe cei care au datorii. Probabil până când suntem în situația de a plăti datoria, căci se vede atunci nu avem apăsări.

Aș mai adăuga câteva date aici, totuși.

Cea mai mare parte dintre noi își plătesc datoriile pentru că așa este cinstit și moral. Dar nu și pentru că este legal. Aici doar o treime vede că așa ar sta lucrurile. Și doar un sfert le plătesc pentru liniștea lor. Eu cred că sunt în vârful acestui sfert.

Nu vreau să vă agasez spunând că doar 8 la sută dintre noi își plătesc datoriile din bun simț. Dar sunt curios cum ajung 3 la sută dintre noi să creadă că nu li se întâmplă nimic dacă nu-și plătesc datoriile.

De ce este important

Scriu asta pentru că urmează o perioadă mai lungă de timp în care cu toții vom acumula datorii. Va fi o perioadă de criză inflaționistă, de criză financiară. Or, fiecare datorie pe care o facem, dar nu o plătim îi șubrezește pe alții. Nu toți cei de la care împrumutăm bani sunt putred de bogați, nu toți sunt șmecheri sau urmăresc interese ascunse. Mai ales când vorbim de instituții și de contracte aflate la lumină.

Este important să citești ce semnezi, să-ți știi drepturile, să nu semnezi în grabă, să vezi și literele mici și să nu te arunci după orice ofertă care promite luna de pe cer. Echilibrul și cumpătarea sunt lege.

Las la final și vești bune. Sau poate așa le simt eu. Jumătate dintre noi sunt aproape mulțumiți de felul în care trăiesc și ceva mai puțin de jumătate de banii pe care-i câștigă. Și cei mai mulți de casa în care trăiesc. Și, da, jumătate dintre noi mai apucăm să și facem economii. Și încă ceva: suntem cu toții disciplinați la plata utilităților și mai bine de jumătate la plata creditelor. Ceea ce este aproape normalitate.

Photo by Mikhail Nilov from Pexels

De ce un card trebuie să aibă mereu asigurare (P)

27 aprilie 2021 Cătălin Striblea 0 comentarii

Advertorial

Folosesc Revolut cam de când a apărut. De asta trebuie să vă povestesc momentul când am devenit fan complet al aplicației.

Bănuiți deja că sunt un om organizat. Am liste, listuțe, date, termene la care lucrez. Viața mea este o cutiuță foarte organizată. Iar când plec pe undeva e și mai și. Verific și reverific bagaje, electronice și mai ales documente. Știu exact pe unde sunt lucrurile și ce fac cu ele.

Anul trecut, chiar înainte de pandemie, am avut un drum la Valencia. Și pe aeroport mi-am verificat pastilele. Sunt câteva care mă însoțesc tot timpul. Acela a fost momentul în care mi-a picat și fisa. De data asta nu-mi făcusem asigurarea de călătorie. Din grabă, din nepăsare. Eu, fără asigurare, nu sunt chiar eu. E o liniște personală.

Și cum mai aveam 30 de minute până la avion, căutând câteva opțiuni, am dat de asigurarea zilnică (pay per day) de la Revolut. Oricum pregătisem aplicația cu bani pentru călătorie. Cum funcționează asta? Foarte simplu, cel mai simplu.

Dai drumul la funcția de asigurare, care nici nu e foarte scumpă, și odată cu asta pornești și locația. Revolut știe unde ești și odată ce-ai plecat din țară deschide asigurarea. Și-ți spune în fiecare zi că e validă. La întoarcerea în țară, locația închide asigurarea și-ți dă un decont. Chestia asta a fost nemaipomenită pentru liniștea mea. A rămas deschisă acolo. Pentru totdeauna și deja știu că o să am în Grecia, la vară.

Cardul de la Revolut este, de fapt, și cardul meu principal pentru cumpărături online. Mai ales pentru site-urile cu care mă întâlnesc prima oară, pentru aplicații de transport și așa mai departe. Cardul de salariu nu intră în toate sistemele, el trebuie știut de cât mai puține entități. Pe Revolut sunt fix câți bani îmi trebuie și, dacă greșesc undeva, îl închid imediat. Dar cel mai tare e feature-ul care îmi spune, la plățile automate, că-l întreabă cineva de sănătate. Apreciez.

Una peste alta, cel mai tare mi-a lipsit la Roma, când l-am uitat în cameră. Am folosit cardul de salariu și am plătit pe 20 de euro cash, 119 lei. Asta m-a convins că, în orice caz, afară din țară, doar Revolut.

Între timp a apărut și fiu-meu cu aceeași cerere. El mi-a spus de Revolut Junior. I-am făcut aplicație, are cardul lui și controlul meu la bani. De ce și pentru el? Pentru că e la vârsta când face singur cumpărăturile, iar site-urile lui sunt un pic mai sensibile decât ale mele, începând cu tonele de platforme de jocuri. Plus că un copil poate fi mai ușor victima phishingului. Eu cred că e mai în siguranță cu Revolut.

Aici este linkul de unde îți poți crea un cont Revolut

În fine, de ce vă zic eu despre experiența mea pozitivă?

E simplu. Pentru că Revolut m-a invitat să vă povestesc de noul serviciu Plus, care este de fapt un abonament. Face tot ce v-am povestit mai sus, dar mai sunt câteva lucruri pe care ar trebui să le știți. La prețul de 14,99 RON pe lună, o să primiți câteva lucruri interesante, mai ales dacă vă faceți cumpărăturile online.

De fapt, Revolut Plus este una dintre cele mai sigure modalități în care să-ți faci cumpărăturile zi de zi. Și asta pentru că oferă protecție în caz de furt, deteriorare și retururi care au mers prost. Chiar și atunci când a trecut perioada de retur. Dar cea mai tare poveste este cea cu bilete. Detaliez mai jos.

Ce avantaje are Revolut Plus?

Revolut Plus îți returnează până la 1000 de Euro, dacă lucrul pe care l-ai cumpărat este furat sau stricat în termen de un an. Ai ghinion cu telefonul cel nou? Ești acoperit de Revolut Plus.

Au trecut mai bine de 30 de zile și nu-ți mai place tableta sau televizorul sau te-ai înșelat? Sau nu sunt ceea ce crezi că ți-ai luat. Dacă faci retur în 90 de zile, Revolut Plus îți dă el banii înapoi în limita a 300 euro/an. Practic, mai câștigi 60 de zile de gândire.

Și, senzație pentru mine, mai ales în perioada asta, este povestea cu concertele. Ai luat bilet și nu mai poți ajunge? Banii se întorc automat la tine în cont, după ce ai urmat procesul din aplicație, și în acest fel nu mai ai bătaie de cap cu returnarea.

În fine, toate celelalte accesorii rămân valabile. Poți să cumperi online, poți să pui cardul în Apple Pay și Google Pay. Și să ai două carduri pentru juniori. Cu o grămadă de funcționalități.

Toate detaliile legate de comisioane sunt pe această pagină iar T&C pot fi găsiți direct în aplicație.

Și, da, Revolut Plus va fi în continuare cea mai tare aplicație de la muncă, atunci când împarți banii de prânz, de taxi, și mai ales când ai nevoie de cash. “Ai zece lei mărunt? Ți-i dau înapoi pe Revolut.”

Advertorial

De unde o să vină banii. Și o să împartă povara și bugetarii?

27 martie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

În ultima săptămână 200 de mii de români au intrat în șomaj tehnic, potrivit datelor publicate de Ziarul Financiar. Asta înseamnă că ei vor primi o parte din venituri de la stat, așa cum s-a angajat acesta. Întrebarea este câtă vreme se va întâmpla povestea asta. Și câte resurse are statul să facă treaba asta. Nu o să fac aici o discuție și despre cei care nu au forme legale de muncă. Ce nu am rezolvat ani de zile, cu greu o putem face acum.

Cu siguranță numărul celor care va avea de suferit va fi mult mai mare. Sunt încă afaceri care se târăie, altele care mai speră, oameni care nu au apucat să ajungă cu actele la șomaj. Vor scăpa câteva domenii: agricultură, vânzări în super-magazine, producție de mâncare, energie, date, telefonie, produse medicale și farmacii. Ce e de pe lături va înregistra o scădere dramatică.

Cumva statul va trebui să le aducă tuturor ceva pe masă, la un moment dat, fie mai devreme sau mai târziu. De ce statul? Pentru că viața noastră presupune solidaritate și nu ne putem lăsa la greu unii pe alții. Produsele multora vor înceta să mai existe temporar, altele nu vor fi cerute. Nu cred că angjații vor avea bani să reziste mai mult de o lună-două.

Să nu ne amăgim foarte tare. Chiar și pentru serviciile existente banii nu vor mai exista sau se vor împuțina. Cu siguranță, cei numiți mai sus își vor lua salariile. Ceilalți, doar parțial sau chiar deloc. Unii vor avea temporar ajutorul de la stat. Doar că toată lumea va avea de plătit facturi și rate. Pentru că, atenție, cu siguranță ratele nu vor fi oprite tuturor, ci vor exista niște criterii.

Cu siguranță unii mai au bani strânși pentru câteva luni iar câteva milioane de persoane au depozite bancare. Doar că aici nu este chiar așa cum ne închipuim noi. Iată ce scria Profit.ro cu trei ani în urmă.

Din cele 10 milioane de persoane care au depozite la băncile prezente în România, 40% dețin depozite cu o valoare medie de 21 de lei, iar 5% dintre deponenți dețin 73% din stocul total, potrivit unui raport al stabilității financiare publicat marți de Banca Națională a României (BNR). BNR a atras atenția, în acest raport, că există un grad înalt de inegalitate în distribuția depozitelor bancare ale populației. Astfel, 60% dintre deponenți dețin 0,66% din stocul de depozite. Totodată, două milioane de persoane au depozite de până în 1.000 de lei, dar 136 de persoane dețin 2,6% din depozite, cu o medie a valorii depozitului de 25,8 milioane lei (5,7 milioane euro).

Așadar, mai devreme sau nai târziu se va ajunge la fundul sacului. Și la fundul statului, dacă povestea durează mai mult decât ne așteptăm. Așadar ce poate face statul pentru a hrăni atâtea guri?

Prima dată va plăti șomajul tehnic ceva mai multă vreme. Luni, poate spre un an.

Apoi ne va lăsa să nu mai plătim la bancă, vedem noi în ce condiții.

Ne va scuti de plata unor taxe, dar nu prea mult, căci, ce să vezi are nevoie de banii aceștia ca să ne dea mâncare.

Va da diverse înlesniri celor care mai muncesc, dar și celor a căror activitate trebuie ținută pe linia de plutire.

Și se va împrumuta la bănci. Acestea au simțit deja momentul și au mărit dobânzile, uneori cu 50 la sută. Și au și refuzat să cumpere titlurile de stat. Cu ocazia asta, băncile centrale au dat și ele dobânzile jos, au mai scutit de provizioane. Dar dacă băncile nu încasează de la clienți, câtă vreme o să poată face afacerea asta marile companii bancare? Este un catch 22, cum s-ar spune.

Sigur că mecanismele sunt mult mai fine și mai complicate decât le expun eu aici și ne pot asigura supraviețuirea o perioadă mai lungă. Mai este și posibilitatea împrumutului la băncile centrale direct de către state și cu siguranță vor cădea toate barierele actuale. Am vulgarizat un pic această situație la care statele chiar au niște soluții foarte complexe. Important este să vedem unde se ajunge cu factura și cât din ea va fi preluat din Europa.

Și ar mai fi ceva dureros. Nu vreau să sperii pe nimeni, dar trebuie să vorbim. Povara statului va fi foarte mare pe lângă ce are deja. Adică pensii și bugetari. Cred că nu-și mai închipuie cineva că pensiile se vor mări. Ar trebui să încerce să facă exercițiul plății lor fracționate, mai ales cei cu pensii speciale sau foarte mari.

În privința bugetarilor, știu că e delicat, cu excepția sectoarelor de primă linie, armata de funcționari de prin diverse companii și ministere ar trebui să se pregătească de solidaritate în această chestiune. Și activitatea lor este încetinită și trebuie judecată ca atare. Nu o spun cu răutate, dar aici toată lumea suferă. Să dea Domnul să nu se întâmple nimic și să putem merge mai departe, dar trebuie să avem în vedere și asta.

Bonus: presiunea pe care o vor pune pe fiecare resursă cei 100 de mii de români întorși acasă și care nu au venituri aici. Cu ei ce facem?

Conversia s-a înecat în populism

8 februarie 2017 Cătălin Striblea 0 comentarii

Probabil că a trecut neobservat în ansamblul general că legea conversiei a fost respinsă de Curtea Constituțională. Neobservată de majoritate, cu siguranță resimțită adânc de cei aproximativ 40 de mii de oameni care așteptau această lege ca pe o speranță.

Legea ar fi adus cursul francului, la plata ratelor, la un curs acceptabil pentru clienții băncilor. Aceste rate au crescut în ultimii ani în medie cu 60 la sută, dar foarte posibil ca unii oameni să plătească mai mult. Dureros și injust ca această pierdere să fie susținută doar de client, nu și de bancă. CCR spune însă că maniera de care a fost făcută legea, obligând pe toată lumea să iasă din sfera negocierii firești, este inacceptabilă. Și nu numai acum, dar cu siguranță pentru toți anii următori

Mai mult

Darea în plată, prin declarațiile de avere ale deputaților

28 noiembrie 2015 Cătălin Striblea 1 comentariu

Să ne înțelegem: ani de zile băncile s-au purtat în România ca în vestul sălbatic. Fără un BNR cu adevărat supraveghetor, fără opinie publică hotărâtă care să le stea în cale și cu o foame mare a clienților să agonisească mult și repede, băncile au făcut tot ce au vrut în România.

Comisioane fără măsură, dobânzi scoase la suprafață cu forța, clauze la limita legii. Le-au pus pe toate alături de un profit uriaș până au reușit să scandalizeze pe toată lumea, mai ales după episodul cu criza CHF. Trebuie să fi fost naiv să nu fi văzut un răspuns venind. Dar cel care a venit, legea dării în plată, nu este de natură să repare nimic în afară de situații punctuale. Clasa politică a răspuns cu un abuz la ani de zile de abuzuri. Iar lucrurile se vor duce într-o spirală nesfârșită. Efectele le vom vedea probabil în următorul an. Scriu mai bine decât mine alți autori: aici, aici și aici. Mai mult