Cum am fost eu dizident de 23 august 1989
23 August era cea mai nasoală chestie care ți se putea întâmpla în vacanță în urmă cu 25 de ani. Începeau telefoanele să sune, să te caute pe acasă. Hai la pregătire pentru paradă. Trebuia să fii nesimțit total sau să ai o mare artă a mințitului ca să te cotești. Cel puțin la Vaslui, oraș mic, unde te știa toată lumea. Ce să spui? Că nu ești? Sigur te dădea unul în gât.
Și nu voiam să merg nu din cine știe ce efluvii anti-comuniste ale mele sau alor mei, cât mai curând că imbecilii te făceau să pierzi zile întregi de joacă doar ca să te fâții în fața unor alți proști și a tot orașului scos din producție ca să ne vadă pe marginea străzii. Mai mult