amnistie

Dictatorul ridicol

Știți că domnul Dragnea nu poate fi imitat? Au încercat mai mulți actori sau oameni care se ocupă cu umorul la noi în România. Și au dat greș sau nici măcar nu au putut apuca personajul. Asta pentru că domnul Dragnea nu are nicio trăsătură personală în glas, în privire sau în mustață. Nu are ticuri verbale, nu are un ton înalt sau jos, nu are defecte de vorbire, nu are chelie, nu râde, nu face giumbușlucuri, nu are nimic remarcabil.

Domnul Dragnea este cel mai cenușiu lider al PSD, cu puține calități oratorice, omul care nu reușește să țintească nicio emoție, nu reușește să atingă nicio coardă sensibilă, dar poate să stârnească o iritare teribilă. Și ură. Domnul Dragnea nu a stârnit emoții pozitive, ci doar a semănat ură. Are harul de a te enerva. De fapt marile calități ale domniei sale sunt în spatele scenei, acolo unde negociază, tranzacționează, plătește, cumpără și se răzbună ca nimeni altul. Domnul Dragnea nu știe să încălzească inimi, poate doar buzunare. 

De asta, discursul de aseară, cu veleități comunist-dictatoriale și autoritarism de Europa veche plus, metafore de piață sud-americane s-a terminat undeva într-o bodegă din Videle, în care comesenii îi dau dreptate jupânului, dar cu cu jumătate de gură. ”Dar prea le știi tu pe toate, fire-ai dreacu’ cu toate muierile tale.”

Dincolo de asta, micul dictator ne lasă câteva idei notabile. În primul rând că s-a certat cu toată lumea. Acum nu mai are un dușman. Îi are pe Iohannis, serviciile secrete, UE, corporațiile, Soros, proprii miniștri și chiar diversele slugi cărora le-a dat posturi. Nu e ușor să te facă șeful de rușine în public, ba chiar și repetat. 

Mai mult, domnul Dragnea s-a făcut și de o completă rușine în rândul oamenilor mai cu cap. Zice un principiu vechi din drept că nu poți invoca propria turpitudine ca să te aperi, or domnul Dragnea a invocat repetat prostia guvernamentală ca să-și scuze guvernarea.

Cred că e primul om care cere anchetarea lui Soros de la o tribună politică, pentru fapte care cu greu îi pot fi puse în cârcă. Chiar aș vrea să văd procurorul cu pricina. Îi îndeamnă pe ai săi să depună o plângere împotriva lui Iohannis, deși acesta a făcut o declarație politică. Să nu ancheteze procurorii cumva ce treabă au făcut miniștrii săi. 

Remarcați apoi confuzia persistentă și voită între stat, PSD și România. Domnul Dragnea a spus repetat că cine-i împotriva sa este împotriva României. Un discurs care vine direct de la comuniștii noștri, poate chiar de la Stalin sau de la Garda de Fier.

Or democrația e departe de a funcționa așa. Și aici ne apropiem de esență. Dacă domnul Dragnea nu emoționează, se bate cu toată lumea, fix ca turmentatul care nu vrea acasă și nici nu are vreri democratice, cui se adresează el de fapt?

Păi, celor din sală în față cărora trebuie să-și conserve puterea. Acolo este problema de fond. Domnul Dragnea trebuie să sape adânc în resursele partidului ca să-și mențină puterea. Lumea îl părăsește, iar structura nu mai este PSD, ci Partidul Servil lui Dragnea. 

Pentru ei, Dragnea chiar reprezintă ceva: cheia și lăcata unor mici puteri. Pentru restul, Liviu Dragnea începe să fie un mic dictator ridicol. Iar istoria are șansa să mai scape de dictatori, dar dictatorii de ridicol, nu. 

Amnistie în numele poporului

Știrea o știți cu siguranță: 13 șoferi de ambulanță din Corabia sunt suspectați c-au sustras benzină din mașini de-a lungul mai multor ani. Pentru că mașinile erau dotate cu sistem anti-furt, ei au inventat o altă metodă. Cei 13 sunt bănuiți că mergeau cu o viteză mai mică decât normalul pentru a micșora consumul. Când ajungeau la pompă, diferența de benzină o puneau într-o canistră. Sistemul ar fi funcționat până în urmă cu doi ani când mașinile au fost dotate cu sisteme computerizate care măsoară consumul. Procurorii anchetează dacă furtul a dus la moartea unor oameni, fiind verificate 8 cazuri în care pacienții nu au supraviețuit.

Sunt sigur că fiecare dintre voi a întâlnit o salvare care mergea încet. ”Băi, dar de ce merge ăsta așa încet?” Acum aveți o explicație. În ziua cu pricina, la Mîndruță în emisiune a intrat un fost șofer de salvare care a spus că sistemul a funcționat așa în toată România ani buni. Și că zeci de salvări au mers subturate ca să mai tragă ceva la benzină. Adică, obiceiul șoferului era să ciordească ceva pentru că se putea. Și pentru că avea o mică valoare pe mână. Ce ne spune nouă asta?

În primul rând că 13 șoferi de ambulanță așteaptă acum amnistia și grațierea lui Dragnea care le va reda dreptul să muncească. Dacă nu le primesc, chiar la o pedeapsă cu suspendare, nu o să mai poată profesa la stat. Au nevoie de asta ca de aer. Și probabil mulți alții. Toată lumea care trage câte ceva de la muncă se uită acum cu speranță la Dragnea. Sau cu admirație. În orice caz cu înțelegere.

Oamenii aceștia cred că au dreptate. Ei se uită sus la București sau chiar la Corabia. Și văd că toată lumea fură. Și chiar fură. Și zic: ”Stai, mă, un pic! Ăștia fură toți. Cu ce greșesc dacă fur și eu un pic. Păi, ce se compară, domnule, cei șase litri de benzină ai mei cu milioanele lor?”

Adăugați la asta discursul perpetuu de la centru care spune că furatul nu e o dramă,  că oamenii nu sunt abuzați, că furtul e chiar o virtute. Sau mai grav, atunci când se spune că cine se opune furatului este un soi de paria, manipulat dezinformat și care se opune poporului. 

Recent mi-a picat o carte în mână care povestește ce-a văzut și ce-a simțit un soldat german încartiruit în spatele frontului românesc vreme de doi ani. Omul povestește despre corupția endemică, despre furtul și micile afaceri ale tuturor. ”Un funcționar de la cadastru nu va mișca un act vreme de săptămâni dacă nu e ajutat de o hârtie de zece franci, Îți va arăta toate hârtiile sale și va spune că este asaltat de lucrări. Asta nemții au încercat să oprească.”

În satul din Bărăgan în care locuia, soldatul german s-a apucat și el de obiceiul local. Accepta tot felul de cadouri, pomeni și chiar bani de la românii cărora trebuia să le rezolve treburi administrative. Nu punea el mâna, delegase un alt român. Cele mai tari afaceri în sat le făcea însă traducătorul. Acesta se îmbogățise pentru că el stabilea importanța relațiilor dintre săteni și germani. 

Cred că vom găsi de-a lungul timpului nenumărate astfel de exemple. Nu suntem cea mai corectă nație. De aici, cei care vor să simpună legea sunt demonizați. De asta își permite Adrian Severin să spună că dacă toată lumea fură, atunci trebuie ținut cont de obiceiul local. Oamenii își știu foarte bine clienții. Știu că au o parte din pătura socială care trăiește așa. Ba, mai mult, o cultivă. Îi creeează pârghiile, înlesnirile, iar mai nou și mai grav, chiar dreptul de a fura. 

Pe această rețea imensă se bazează Dragnea. Pe toți cei care au luat un capăt de ață și acum îl privesc  cu oarecare simpatie. ”Până la urmă este între ei acolo.” Doar că acțiunea sa va schimba România pentru totdeauna. Pentru că statul român, slab așa cum fost, măcar s-a făcut că respectă niște principii. Le înlătură acum. Doar că de aici, de la prăbușirea morală a unei comunități, la prăbușirea ei fizică nu e mare distanță. 

Amnistie, dar să fie până la capăt

Constat că PSD are o aplecare spre acțiuni precum amnistii, grațieri și alte iertări de datorii. Iar povestea asta în care amnistia mamelor și pensionarilor a fost extinsă la toți bugetarii e de-a dreptul comică dacă n-ar fi tristă. Dar înainte de a ne repezi în ea să vedem elementele. Inițiativa legislativă primară este o foaie de hârtie A4 scrisă în grabă cu un an înainte căreia cu greu îi faci față la citire. Și prin modul încâlcit în care e redactată dar și prin lipsa de direcție. Apoi prin lipsa aproape completă a datelor economice. Virtutea ei est că, în mod corect, constată haosul din sistemul de salarizare Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!