Nu am vrut să scriu mult despre povestea lui Tudor Helgiu, dat afară de la ore pentru că nu e tuns. Povestea lui m-a umplut de lehamite. Ce drac de școală o mai fi și aia în care, la 25 de ani de când eram eu la liceu, tot te mai caută să vii cu ”tac-tu tuns”?  Prostia asta este atât de mare, jignitoare și tembelă pentru noi ca societate, încât nu-ți mai vine să spui nimic. Și apoi mi-am adus aminte. 

În clasa a X-a am sărutat o fată în curtea școlii. Țin minte și acum că eram pe un trunchi de copac tăiat, undeva sub ferestrele cantinei. Sărutul s-a dorit a fi fără martori, dar a existat unul. Profesorul de chimie Badiu, un zbir, renumit pentru duritate, materie încâlcită și situații absurde. 

Mai mult