Ascult buletinul de știri la Digi FM. Două lucruri îmi dau fiori. Atunci când îl aud pe Liviu Dragnea spunând că ”vom merge până la capăt.” Că cetățenii români nu mai trebuie supuși unor ”abuzuri” că e nevoie de ”drepturi și libertăți cetățenești”. Ceva mai târziu aud o știre de la campania anti-diabet. Colega mea spune că fiecare copil care suferă de diabet este înțepat de nouă ori pe zi pentru a i se monitoriza glicemia.

Fiecăruia dintre acești copii i-ar trebui niște senzori de monitorizare. Costul total al unui program național ar fi de încă trei la sută din programul de diabet. ”Bănuiesc că nu e un capăt de țară pentru România să plătească această sumă,” spune una dintre mame. Nu e, desigur. Doar că statul român este ocupat cu alte lucruri. Domnul Dragnea și cea mai mare parte din clasa politică sunt ocupați să rezolve „abuzurile” cu care se confruntă câteva mii de cetățeni anchetați de DNA. O cantitate enormă de energie este consumată de elita politică românească în această direcție. 

Mai mult