Statul român a hotărât, prin instanță, că nu va garanta plata unor despăgubiri pentru victimele și familiile victimelor din Colectiv. Pe românește asta înseamnă că niciun ban de la buget nu va fi plătit pentru despăgubiri de către stat. Mai înseamnă că acesta nu are o răspundere la nivel instituțional față de ce s-a întâmplat. 

Poate la nivel scriptic, la nivel legal, statul român are dreptate. Sunt convins că judecătorii nu au putut să hotărască altfel, deși, uman, poate și-ar fi dorit altceva. Statul român este plin de intenții bune și hârtii principiale. Sut convins că arhitectura scriptică a României este una modernă și acoperitoare. Ce să te faci însă dacă funcționarii nu-și fac treaba cum trebuie? Asta e, s-ar spune.

Un stat este stat, un stat e puternic, atunci când le oferă protecție, perspective și predictibilitate cetățenilor săi. Și când nu-i lasă baltă nici în viață, nici după moarte. Scriptic, statul român nu are nicio vină în ce s-a întâmplat. Dar oamenii care îl alcătuiesc? Poate un stat funcționa în afara oamenilor săi? Ce este de fapt statul, dacă nu oamenii care îl alcătuiesc și cei care muncesc în instituțiile sale?

Și ar mai fi ceva. Ce spune despre noi faptul că ne lăsăm unii pe alții la greu? Cât de greu este pentru un stat să dea despăgubiri într-o situație dramatică ce i-a curmat chiar bunul mers?- 

De ce poate acest stat să dea despăgubiri și să se gândească la recompense pentru cei care suferă în pușcării? Este suferința lor comparabilă cu cea a familiilor dn Colectiv? 

Știu că pentru mulți dintre voi, discuția aasta nu există. Știu că sunt mulți care i-ar plăti pe infractori și nu pe cei care au trecut printr-o dramă colectiv. Pentru mine asta este de neînțeles. Altfel, pentru Colectiv nu va fi nicio dezbatere și nicio presiune seară de seară la televizor. 

Fotografia o las aici pentru statul român.