Știți ce-ți mănâncă viața în țara asta cel mai mult și cel mai bine? Relația cu statul, mai ales în lucrurile mici. Adică, acolo unde tu ai avea nevoie de un sprijin, de o mână de ajutor ca să ne fie cât mai bine la toți, acolo îți pune statul o piedică. Am un studiu de caz mai jos. Unul care o să-ți arate și adevărata natură a statului român: autogenerarea de probleme ca să-și justifice existența.

Să zicem că ai o mașină electrică sau hibrid. Statul român, respectiv Primăria Municipiului București, spune că te ajută și nu mai plătești ora de parcare în marile parcaje publice din capitală. Adică te încurajează să vii cu mașina nepoluantă în centru și chiar să parchezi multe ore. Știți că aici prețurile sunt progresive și te cam atinge ła buzunar dacă vii în centru. Încep de la 5 lei și ajung apoi la zece lei pe oră. 

Ei bine, pentru parcare îți trebuie un certificat și un abțibild de la Primărie. Pentru asta trebuie să mergi la Administrația Străzilor cu talonul, cartea de identitate și buletinul. Aici vei fi întâmpinat la registratură de două funcționare care îți vor lua cererea și te vor anunța că aceasta va fi procesată cam în trei zile. Atunci va trebui să te întorci ca să iei actul doveditor. De ce să faci asta? Pentru că pe mail nu se poate. Și nici prin Poștă. 

Dar stați că nu e tot. Certificatul nu este valabil decât un an. Ai spune că e în regulă, nu? Nu, pentru că nu vorbim de un an calendaristic. El este valabil până în ianuarie anul următor. Adică, dacă ai mașină din noiembrie, te duci la primărie până la finalul anului și apoi, anul viitor, faci o nouă cerere. De data asta statul te scutește de un drum. Poți trimite un email și apoi doar te duci să iei atestatul. Nu e clar de ce nu se poate de prima dată. Și astfel, în ianuarie, câteva mii de posesori de mașină trebuie să facă un drum la primărie. 

Și nu e deloc clar de ce, odată eliberat, certificatul nu este valabil pe durata de viață a mașinii. Sau cât îi ești proprietar. Sau de ce nu-l primești, odată cu mașina. Sau când o înscrii la taxe și impozite locale. Statul știe în orice moment starea și statusul mașinii tale. Chiar te poate obliga să plătești impozitul prin povestea asta. Nu e ca și cum ai pune electrica pe GPL și pierzi statutul. Și chiar dacă o vinzi, viitorul proprietar tot mașină electrică va avea. Dar, nu, preocuparea statului este să te vadă la ochi și să fie sigur că o dată pe an te întreabă de sănătate.

M-am uitat de curiozitate cum se face procedura similară în Talinn, capitala Estoniei. Nu numai că prima opțiune este electronică. Dar dacă nu vrei așa, poți veni la birou și chiar trimite prin poștă cererea ta și actele mașinii. Nu numai atât. Sunt trecute și numele celor doi funcționari care se ocupă de acest serviciu. Inclusiv clădirea, camera și măsuța la care îi găsești în Primărie. Da, exact, măsuța 4. Pentru că oamenii aceia își acordă respect. 

În România, statul a găsit o modalitate prin care să se justifice. Să te poarte pe drumuri, să arate că face ceva. De 30 de ani încoace, România e cea mai bună la reinventatul roții. Și la justificare salariului. Coada, înclinatul la ghișeu și punerea pe drumuri sunt constantele acestei forme de stat. Și unul dintre motivele pentru care li s-a urât oamenilor. Pentru că ei știu că astfel crește importanța funcționarului, salariul acestuia, dar se și bate calea pentru micile înțelegeri.