Un ministru ar trebui să știe că nu e bine când intră în folclor. Iar ministrul Pop s-a lipit de porecla ”genunche” sau de acronimul PLM. Mă rău de atât, un banc circulă pe FB după ce angajații săi au căutat copiii în ghiozdane. 

”Inspectorii școlari intră în buda unei școli. Ce faceți, mă, aici?, Fumăm, ne scuzați. Bine, am crezut că citiți auxiliarele.” 

Când ajungi aici, știi că nu mai e mult până la sentință. O știe și PSD care caută acum un înlocuitor. Cel puțin asta zice zvonistica de culoar la partid. Dincolo de momentul actual al lui Liviu Pop, trebuie să privim lucrurile cu un pic mai mult de echilibru. Interesul societății nu este să discute soarta lui Pop, ci să vadă unde e problema reală. Iar ea stă în felul următor, 

Ministrul avea un meci mai vechi cu editurile. Pornit de la manuale. De la cele alternative care ajung acum unice. Apropo, proastă idee. Oamenii sunt diferiți, numai la partidul unic pot învăța la fel. Și de la aceleași manuale care nu au mai ajuns pe băncile școlii. 

Cum editurile l-au ținut în joc de glezne, ministrul le-a dat-o unde le doare mai tare. La banii din auxiliare. Cea mai tare afacere din învățământul românesc asta e. Să faci zeci de milioane din vânzarea unor culegeri care devin obligatorii la clasă cu ajutorul unor profesori, asta chiar e o șmecherie. Sute de lei scoase din buzunar, util sau inutil de către milioane de părinți, asta chiar e o schemă. Mai ales că nu o reglementează nimeni. S-a trăit bine ani de zile pe seama unor generații.

Doar că acum am căzut în extrema cealaltă. Așa cum e scris ordinul nu mai poate intra în școală niciun obiect care nu are ștampila ministerului. Adică nici DEX-ul sau Gramatica Academiei sau Oxford Dictionary. Iar profesorii cară după ei materiale xeroxate.  Și în unele școli, inspectorii caută copiii în ghiozdane. Absurd.

De fapt nu există niciun moment mai absurd în istoria modernă a școlii noastre. Să fii căutat și amenințat pentru că vrei să știi mai mult sau pentru că vrei să știi altfel. De o așa prostie nimeni nu fusese capabil. Cumpătare, echilibru, de asta avem nevoie. Nu de decizii umorale, dar nici de afaceri pe seama copiilor.

Noi ca părinți și copiii noștri suntem prizonieri între două grupuri care tocmai renegociază ceva. Ori asta este inadmisibil. Nu trebuie să acceptăm asta când vine vorba de scrierea viitorului.

Altfel, dacă veți să știți cum stă treaba pe la minister, aflați că ministrul tocmai a spart corpul profesioniștilor, inspectorii de specialitate. Pentru a se aduce oameni noi, tocmai s-au făcut mai multe direcții și departamente și s-a înmulțit numărul de șefi. Știți deja cum au zburat mai mulți inspectori generali. 

Iar asta este o mare problemă. Nu numai aici, ci și la alte ministere. În curând, nici măcar nu o să mai aibă cine să ne avertizeze despre derapajele sistemului. O să trecem nu numai la manualul unic, ci și la opinia unică și la comunicarea unică. Singurele auxiliare sau, mă rog, auxiliari, o să fim noi și copiii noștri.