A apărut clasamentul mondial al fericirii pentru anii 2019-2021. Și mi se pare extraordinar că putem vorbi de fericirea de a fi la mijloc. Căci România e la mijlocul țărilor cu apă caldă și, cumva, trebuie să apreciem asta.
Așa prost cum e la noi, clasamentul zice că suntem pe locul 28 mondial în lume. Din 170 de țări. Știu că sună ireal, dar eu cred mai demult că viața în România nu este chiar atât de rea pe cât ne plângem uneori.
Aici este o știre mai amănunțită.
Iată aici întregul raport despre care pot spune că ne fericește.
Clasamentul
Așadar, pe primele locuri se află țările nordice și aici nu este o surpriză. Finlanda este al cincilea an la rând cea mai fericită țară a lumii. Danemarca, Islanda, apoi Elveția, Luxemburg, Norvegia, evident. Poate când vorbim de Germania și Statele Unite, unde nimic nu are cum să fie rău, din perspectiva noastră.
Noi, pe 28, dar înaintea Spaniei și Italiei, deși dacă ne întrebi conaționalii de acolo, ”sigur e mai bine ca în România”. Iar la final, Afganistanul și țările africane, unde viața este amară, o bănuim.
Cum a fost făcut studiul
Sondajul ia în calcul și elemente obiective, dar și subiective. Primele se referă la produsul intern brut pe cap de locuitor, speranța de viață, sprijin social, libertate, generozitate și corupție. În privința elementelor subiective, sondajul folosește un set de întrebări privind emoțiile pozitive și negative ale persoanei care răspunde, în ziua cu pricina. Conceptul este mai complicat, dar la final rezultă acest clasament al țărilor, care ne pune între primii cei mai fericiți pământeni.
Ca idee, Rusia e pe 80, iar Ucraina pe 98.
De ce am scris treaba asta.
Râdeam deseori la radio, cu colegii, despre modul în care îți influențează viața locul de naștere. Și spuneam la un moment dat că, dacă ne nășteam la 1500 -2000 de kilometri mai la Vest, altfel se scria istoria noastră. Și ne opream dezamăgirea spunând că ar fi fost teribil să ne naștem cu 100 de kilometri mai la est. Și discuția asta se purta înainte de război.
Clasamentul acesta s-ar putea să nu reflecte o stare reală de fapt. Poate fericirea nu există sau poate este atât de diferită pentru fiecare om că nu are rost să o măsori. Dar un bine comun este posibil, cred.
Iar tabelul de mai sus și poziționarea noastră georgrafică ne arată că am făcut un progres enorm. Că ultimii 20-25 de ani ne-au împins în clubul națiilor cu succes. Sau că am făcut noi asta, deși nu ne dăm seama.
Ce ar trebui să știm este că avem ceva de apărat. Că o putem face comun sau individual. Chiar dacă, pentru noi, fericirea este doar o plecare. Astăzi știm ce înseamnă libertatea, generozitatea, lupta pentru dreptate și chiar un pic de bunăstare.
Uitați-vă în jur, vedeți cine are valori similare și cine își propune să le demoleze. E cât se poate de clar că noi avem pentru ce lupta.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
