Joi dimineață am vorbit la DigiFM cu un reprezentant al ANAF despre restituirea taxei auto. Am încercat să înțeleg de ce proprietarii care și-au vândut mașina nu mai pot să-și recupereze banii. Anunțul fusese făcut de șeful ANAF, Dragoș Doroș: ”Deci cel care a plătit, aceluia i se restituie. Dacă au fost mai multe vânzări, soluția pentru aceste situații nu este prevăzută și doar instanța poate rezolva astfel de cazuri. Dacă cel care a plătit taxa nu mai este în posesia autoturismului, rămâne instanța ca soluție.”

Cetățeanul Alexandru Cristescu de la ANAF spune că acest lucru este de netrecut și că motivul pentru care statul nu restituie banii este ”ca să nu apară neînțelegeri între proprietari.”  Ca și cum menirea lor este să mențină pacea socială între mine și cel de i-am dat mașina.

În al doilea rând, înțeleg din aceeași sursă că ”nici nu are de unde să știe cine a făcut plata.” Aici sunt de acord pentru că ANAF este într-o permanentă dușmănie cu propriile sale calculatoare. Niciodată nu s-ar uita în ele să vadă dacă cineva este corect și-a plătit. Asta mi s-a părut culmea nesimțirii instituționale.

În mod evident, tot vor trebui să plătească dacă vom merge la instanță. Lucrul pe care se bazează este lehamitea mea, faptul că trebuie să adun toate actele, să plătesc un avocat și apoi să aștept cu anii. Ei știu foarte bine că o să renunț, deși am plătit taxe pentru două mașini, în total mai bine de 6000  de lei.

Și probabil suntem mulți cei care ne-am vândut mașinile. Și dacă e cineva care are o statistică exactă asupra acestei fapt este chiar ANAF-ul. De asta face și această golănie sinistră. Pentru că cel mai simplu lucru din lume este să deschizi calculatorul, să vezi cine a plătit și să le ceri să-ți trimită un cont.

La fel și pentru cei care au mașina. ANAF-ul are toate actele voastre, copii după ele în diverse dosare și chiar dacă nu le-ar avea, nu mai trebuie să dovediți odată, de vreme ce acest lucru este scris în sistemul lor. Dar ei preferă să vă pună pe drumuri ca să nu dea banul înapoi.

Din acest punct de vedere, statul român este un interlop și un șmenar ordinar. Nu mai spun că oamenii au dat toți banii odată și-i primesc cu țârâita în cinci ani, fără penalități și dobânzi, firești dacă noi nu am face o plată.

Nu pot să nu remarc că toate astea se petrec în disprețul unei bune intenții care este ”tocătorul de hârtii.” Căci. când vrea, statul român poate să arate că disprețuiește orice urmă de bun simț.