Liviu Dragnea a spus un lucru aseară prin care a dorit să se asigure că ne ia de proști. Dar nu proști rău, ci proști făcuți grămadă. Iată:  ”în ultimele luni am avut poziții dure si le am vizavi de acest personaj malefic, Soros, si ii transmit si acum, n-o să cedez. Totul pleacă de la Soros”.

Cum ar veni un soi de agenturile străine care se opun vieții bune a românilor. ”Totul a pornit de la răul pe care vrea să-l facă în țară și nu numai. Noi am câștigat alegerile și vrem ca fiecare om să se simtă liber, să aibă un venit bun.” Și mi-am dat seama cu cine seamănă Liviu Dragnea, acest tovarăș al timpurilor moderne care ne promite bunăstare și libertate. 

Și cum am apucat să trăiesc și să văd și alte epoci, îmi dau seama că există o grămadă de apucături ale PSD-ului care seamănă teribil de mult cu cele ale partidului comunist. 

1. PSD nu iubește presa care nu spune altceva decât linia oficială a partidului. De fapt nu o iubește nici pe aceea, dar o tolerează câtă vreme îi este convenabilă. O va trăda însă la prima bătaie de vânt. Cui nu se supune, însă, îi va trimite iadul pe cap, de la controale până la tăiat publicitate. Ca să fim sinceri, asta este o apucătură de o găsești în tot spectrul politic românesc.

2. Mai marii partidului au nivelul de trai mult peste media din România și întemeiat pe nu se știe ce. Banii și averile curg înspre ei, nu se știe cum. Acolo unde nu se fură se trăiește foarte bine pe banii statului și prin stipendii de la stat: mașini, locuințe, deplasări, vacanțe, tot ce se poate. Le lipsesc doar magazinele dedicate. 

3. Partidul încurajează spiritul de castă. Nu acceptă alte idei și-i repudiază pe cei diferiți. Este mai important să nu contrazici partidul decât să urmezi ceea ce ai tu de făcut. Vezi numeroasele excuderi din ultima vreme. 

4. Liderii partidului trebuie să ai aibă origine sănătoasă și un discurs la fel de sănătos. Dacă ai călcat pe bec și nu ești dintr-un baronat cu importanță s-ar putea să nu te alegi. Adăugați aici că au cam tot atâta carte cât unii dintre liderii Partidului Comunist. 

5. Clasa muncitoare și cea neajutorată va primi întotdeauna sprijinul PSD în detrimentul celor care trag tare și cu multe ore de muncă. Dacă s-ar putea ca taxările să fie diferite ar fi minunat. Dacă ar exista impozite speciale și mai bine. Proprietatea privată este un moft atâta vreme cât nu este a mai marilor partidului.

6. România ar trebui să fie cât mai izolată și mai independentă față de organizațiile internaționale și să-și manifeste plenar neatârnarea. Organismele europene încurcă grav și asta mai ales pentru că pun la îndoială autoritatea liderilor partidului.  Iar discursul naționalist capătă tușe din ce în ce mai groase, exact ca acum 40 de ani. 

7. PSD nu încurajează deloc atitudinea civică și cetățenească și mai ales organizațiile neguvernamentale. Ba, mai mult, le-a pus într-o zonă în care sunt supuse unei dușmănii publice. Iar unora dintre aceste organizații chiar le datorăm câteva lucruri bune.

Aș putea continua această listă dureroasă. PSD are o seamă de lideri ok și de intelectuali, dar acum a intrat într-o zonă care nu are legătură cu 2017. Cel mai mare partid al României este anacronic și refuză să aleagă valorile adevărate ale stângii. Nu atacă și nu ocupă niciuna dintre temele importante pentru stânga europeană. Și e păcat pentru publicul său modern din această țară. 

Pas cu pas, nu face decât să devină un partid monolitic al structurilor conservatoare și face apel la vechile sale rădăcini. Ele nu au dispărut și sunt acolo, gata să fie folosite în ciuda unor generații mai noi. Dar liderii săi știu că nu este altă cale să-și mențină puterea aici decât vechile metode ale înaintașilor lor. 

foto