Cred că a a văzut toată lumea imaginile cu Chiriches. Dacă nu, măcar toată Europa. Recunosc că am o formă de simpatie și mă încearcă un fel de solidaritate cu Vlad Chiricheș. Bărbații, băieții, mai beau din când în când și uneori mai dau și cu fundul de pământ. De zăpadă, în această situație, mă scuzați. Li se întâmplă mai tuturor, iar dacă au și talent în condei, scot și o carte despre asta. Așa că, dragă Vlad, ești într-o companie celebră cu domnii Florin Iaru, Bogdan Ghiu, Șerban Foarță, Augustin Ioan sau Mitoș Micleușanu și ceilalți care au semnat volumul Prima mea beție.

Și atunci o să te întrebi de ce ei se pot îmbăta și căpăta un profit și admirație din treaba asta, iar tu o să iei niște amenzi?  Îți spun eu, din nou.

[citat]Primul răspuns e că jocul tău, mai ales în Anglia, se vinde la familii și copii. Uită-te în jur la stadionul tău și spune-mi: câți copii vezi? Dar la magazin sau la antrenamente?[/citat] Trebuie să știi, dacă nu ți-a spus nimeni, că Anglia a schimbat regulile jocului tocmai ca să aducă copiii la stadion. De asta joci uneori la prânz și, de multe ori, după-masa. Ca ei să poată ajunge seara la culcare. De asta nu e băutură decât în afara tribunelor. Ca să vină mai multe familii. Și ca tu, noul idol al tribunelor, să vinzi cât mai multe tricouri. Pe care tot copiii le vor cel mai mult. E parte din job description.

Un al doilea răspuns o să-l primești în România. Ești căpitanul naționalei și tocmai de asta știrea cu tine a trecut prin toate ziarele europene. Ai valoare de simbol. Nimănui nu o să-i placă să revadă episoadele Mutu.

În rest, să știi că nu ți s-a întâmplat mare lucru. Lumea va uita la primul joc bun. Important e să ții tu minte. Ancelotti povestește în memoriile sale că a comis-o și el. Și ce jucător era! Și în ce companie a comis-o: Claudio Gentile și Marco Tardelli. “Dacă sunt cu ei, nu mi se poate întâmpla nimic” și-a spus. Cam așa ar fi fost. Episodul ar fi rămas fără urmări. Doar că a dat marele Enzo Bearzot peste ei. Într-adevăr Gentile și Tardelli nu au pățit nimic. Bătrânul i-a trimis la culcare. Lui Ancelotti i-a spus câteva cuvinte care au rămas între ei. [citat nume=Carlo Ancelotti]„M-am blocat. Nu am mai spus o vorbă. Am devenit palid și am rămas nemișcat. M-am simțit așa rău… Așa rușine mi-a fost că îmi venea să mă pun în genunchi în fața lui ca să mă ierte.”[/citat] , povestește Ancelotti.

Dacă simți măcar o părticică din sentimentul ăsta, chiar că e totul în ordine.