Desemnarea lui Dacian Cioloș este surprinzătoare, mai ales că până azi președintele Iohannis a insistat în fel și chip pe cinismul celor din USR. Întreg discursul prezidențial a fost calibrat pe plecarea USR și vinovăția acestuia pentru căderea guvernului Cîțu.

Totuși președintele a dat dovadă de mare abilitate politică în această mutare, Și analizăm imediat și dacă este o numire sinceră și responsabilă.

Cum gândește președintele

Președintele Iohannis dă dovadă de mare responsabilitate. Nu numai că a ales singura propunere existentă, dar a ales un om cât se poate de potrivit. Dacian Cioloș a mai fost premier, a fost comisar european, conduce un mare grup politic european.

Atât la intern cât și la extern mutarea pare firească. Nimeni nu-i poate reproșa o asemenea alegere. A criticat USR, desigur, dar țara este într-un moment dificil.

Astfel, dacă Cioloș reușește un miracol și adună o alianță care să treacă guvernul, președintele va spune public că și-a făcut treaba. Guvernul va rezista o vreme, poate, dar va fi mereu la limită. Perspectiva ca PNL să-i tragă preșul de sub picioare este acolo.

Dacă ordinul la PNL este ca guvernul Cioloș să nu treacă prin Parlament, atunci, domnul președinte va putea să spună, „am încercat, țara este într-un moment dificil, revenim la domnul Cîțu.” Iată USR s-a dovedit incompetent să strângă o alianță.

Mai mult, dacă USR cheamă PNL -ul să facă parte din guvern, slabe șanse să refuze să facă parte dintr-o alianță cu acesta după un eșec la vot, căci tocmai le-a întins o mână. „S-a demonstrat că nu se poate decât cu Florin Cîțu.”

Și, da, domnul Iohannis, tocmai a arătat cine este șeful PNL.

Așadar, desemnarea îl aduce pe Klaus Iohannis într-o situație win-win. Așa a calculat. Dar numirea pe care a făcut-o este îngrozitor de cinică pentru că șansele ca Cioloș să facă un guvern sunt ridicol de mici.

Ce poate face Cioloș, totuși.

În primul rând trebuie să cumpere timp. Și să lucreze în viteză. Cele 10 zile pe care Constituția i le dă sunt nemaipomenit de puține.

El trebuie să convingă PNL și pe Florin Cîțu că le este mai bine fără premier. Cam care este șansa?

În plus, nu va putea negocia cum își dorește, un program de guvernare, ci doar niște funcții. Pleacă la drum pe o construcție șubredă.

Ar putea negocia cu zeci de parlamentari PNL să susțină un guvern din care să facă parte gruparea Orban. Dar parcă nu e de ajuns. Iar ca să provoace o răscoală în PNL, nu are timp. Și ce fel de răscoală este aia care te scoate de la putere? Cu ce să-i constrângi pe oamenii aceștia?

Chiar dacă ar lua voturile UDMR, puțin probabil să le ia de la PSD și de la AUR.

Așadar, trebuie să inventeze un lucru miraculos, să scoată un iepure din joben sau să dea o soluție care să-i pună pe toți ceilalți într-o situație ridicolă dacă refuză. Și în primul rând, ar trebui să-l pună pe președinte într-o situație limită în care să sprijine o astfel de variantă.

Care este varianta miraculoasă?

Să ofere funcții la toată conducerea PNL? Oricum le primesc la guvernul doi.

Să facă un guvern de Uniune Națională? CU PSD și PNL acolo? Dar unde te duci cu el?

Dar dacă ai face un guvern de tehnocrați cu un larg sprijin politic dat de catastrofa umanitară din aceste zile? Posibil.

Și mai e și testul unui guvern minoritar USR. În care ceilalți să explice de ce nu votează.

Nu-s multe opțiuni. Puține. Cioloș are o mare experiență politică, însă, la un nivel mai complex decât în România. Cred că are resurse pe care nu le intuim.

Dar pe ansamblu, ne întoarcem de unde am o pornit.

Așadar, dacă vrea să ne arate că aceasta este o propunere responsabilă, sinceră și corectă, președintele Iohannis trebuie să facă un singur lucru: să declare public, repetat, în aceste zile, că PNL trebuie să intre la guvernare cu Dacian Cioloș premier.