Nu mă interesează că guvernul comunică prost. Nu e treaba mea să-i spun unde și cum trebuie să vorbească, are oameni plătiți pentru treaba asta. Mă interesează când guvernul gândește prost, însă. Sau nu potrivește lucrurile foarte bine.

Și mă interesează la fel de tare când nu-și asumă nimic din ce face. Nu poți merge o întreagă guvernare la alibi. Să ne uităm pe rând.

Proiectul de modificare a Codului Fiscal există. Nimeni nu a negat. Nimeni nu spune însă cine l-a conceput. Dacă era o analiză preliminară, dacă era un proiect. Care era de fapt stadiul său și ce gândire au autorii? Ministerul a dat un comunicat șmecheresc în care nu răspunde la niciuna dintre aceste chestiuni. Ne asigură doar că nu mărește taxele, dar nu acolo era problema.

Ce mă doare mai tare este că cineva are un sistem de gândire care ar trebui explicat și nu o face. Astfel, o idee care merită dezbătută și anume plata taxelor doar de către angajat, a fost omorâtă din fașă. Asta pentru că cineva a gândit că este posibil să silească toate companiile din România să mărească salariile astfel încât angajații să rămână cu același net. Nu ar fi fost posibil altfel ca oamenii să-și plătească dările, chiar și micșorate.

Ideea este măcar utopică, dacă nu măcar nelegală sau constituțională. Și gândiți-vă apoi la harababura birocratică. Cum ar fi să trimiți toate contractele din nou la fisc, la Casă. Cred că doi directori de HR au murit azi, vorba unui prieten.

Și apoi chestiunea cu adevărat sensibilă. Dacă salariaților cineva le poate mări salariile, celor cu PFA nu le mărește nimeni contractele în derulare. Iar lor chiar li se dublau contribuțiile. Și sunt 400 de mii. Și nimeni nu vorbește de asta. Dacă vrei să aplici princiiul corect ca toată lumea să plătească la fel sănătatea, stabilește o dată limită pentru asta și fă-o.

Când faci așa ceva, iar tu ești modelul de transparență guvernamentală, vii și pui cărțile pe masă. Îți asumi, le discutăm, vedem ce se poate și ce nu. Așa se face.

La fel și în chestiunea indemnizațiilor pentru mame. Știi unde e problema, o spui clar, dar nu vrei decât să o joci politic. Nu, mulțumesc! Știu că parlamentarii sunt iresponsabili, nu trebuie să mi-o arăți din nou. Fă treaba pe care o aștept de la tine.

În fine, ieri multă lume mi-a sărit în cap pentru aceste idei. O grămadă de lume a sărit în apărarea guvernului și a numit presa o proastă, din nou. De data asta, proasta de presă a avut dreptate. Da, salariile oamenilor erau amenințate și apărate de o fantezie. Nu trebuie însă să aperi un guvern, doar pentru că, în general, ei sunt băieții buni față de ce-a avut România înainte. Sunt buni, dar toți greșim.

Guvernul Cioloș rămâne guvernul unor oameni onești, dar nu infailibili. Iar guvernele sunt supuse criticii și întrebărilor chiar și atunci când sunt de bună credință. Faptele și asumările sunt cele care îi vor scoate din încurcătură.