Iată fotografia cu Victor Ponta la meciul Simonei Halep, căci înțeleg că au persistat nedumeririle  și semnele de întrebare.

Așadar, un prim-ministru bine-dispus, încă departe de smetia de la Cotroceni, care într-o țară normală ar fi putut să îngroape o candidatură. România este însă o țară pe dos și cred că domnul Ponta tocmai a mai pus pe foc niște gaz în folosul său. Nu vă repeziți la înjurat. Iată argumentele:

Domnul Ponta a mers la Cotroceni în mod voit. Putea să evite. Argumente erau destule. Premierul și-a făcut planul că poate face un ”spin” , cum ar spune englezii, care să-l pună în antiteză cu Traian Băsescu. Informațiile au plecat pe surse, domnul Băsescu a avut un discurs plat. Lucrurile curgeau în favoarea lui Victor Ponta.

Ce nu a calculat premierul este că Traian Băsescu va scoate stenogramele de la sertar și îi va da cu ele de cap. Președintele s-a enervat pentru că spin-ul premierului a mers un pic prea departe și a contestat capacitatea de lider economic a acestuia. Mai precis, s-a plimbat cu fundul gol prin fața lui Traian Băsescu și a sperat că nu va fi mușcat. Greșit!

Imaginile ridică semn serioase de întrebare asupra modului în care se iau deciziile în România, cu cine și cu ce argumente. Adică, din nou întrebarea, unde duci România și ce faci cu ea. Premierul și colega sa nu au folosit nici măcar tactica de deturnare a adversarului, nu l-au îmbrobodit, nu i-au dat peste bot, orice i-ar fi putut scoate rezonabil din chestiune. Atât de siguri au fost că toată treaba rămâne între ei și că apoi pot stăpâni spațiul mediatic.

Vreau argumente de Harvard, a spus domnul Băsescu

”Nu vi le dau pentru că nu le pricepeți” ar fi fost răspunsul care ar fi încheiat toată această poveste. Căci nu trebuie să ne facem iluzii. Domnul Băsescu nu este un mai mare economist decât doamna Petrescu sau domnul Ponta. Este un politician mai abil decât ei. Și cu mult tupeu.

Pentru că vorbim de un același președinte care a promulgat salariile mărite ale profesorilor, fără să clipească, deși nu erau acoperite în buget. Și apoi le-a oprit cu mâna lui Boc. Adică exact ce îi reproșează acum lui Ponta. Că dă drumul la o lege populistă, ca să o oprească după alegeri.

Exact același președinte care ieri spunea că e președinte de România, nu președinte de dreapta. Deși de câteva luni încoace, singurul lucru pe care îl face este să construiască un proiect de dreapta. Și care amenință cu boicotul dacă dreapta nu face ca el.

Paradoxal, la finalul acestei povești, domnul Ponta obține ce și-a dorit. El iese făcut terci din această poveste, dar reușește să-și învie adversarul de care are atât de multă nevoie. Pierde un public pe care nu-l avea și nici nu spera, dar câștigă un sac de box senzațional.

Repet, fără Traian Băsescu în viață, PSD ar fi mort. Toată atenția s-ar concentra asupra guvernării și atunci sigur alegerile ar fi pierdute. Așa, în antiteză cu Traian Băsescu și fără adversari viabili în dreapta, domnul Ponta este bine. Câtă vreme se va lupta cu un adversar lângă care afacerile controversate răsar una după alta, nu își face mari griji. Și așa se vor ține în viață unul pe altul până la iarnă. Și ne vor omorî pe noi.