Acesta este citatul:

„Vreau până la următoarea şedinţă de guvern, până începe Parlamentul să lucreze, să veniţi cu un proiect de act normativ prin care să găsim o soluţie de amnistie pentru pensionarii care, din diverse motive, trebuie să dea acum nişte bani înapoi. Mi se pare cumplit faptul că se sinucid oameni pentru lucruri care s-au întâmplat în trecut, sunt chemaţi acum să îşi vândă casele, să…cred că aşa cum am putut să facem pentru funcţionari publici sau pentru alte categorii, cred că avem obligaţia să facem pentru pensionari şi faptul că au trebuit să se întâmple nişte nenorociri, oameni care au fost citaţi pe la diverse instituţii cred că e un lucru regretabil şi vreau să veniţi cu un proiect de lege”

Eu nu am niciun dubiu că Victor Ponta s-a referit și la acei pensionari care trec acum prin anchetele DNA, măcar ca martori. Cei care au de restituit, cei care au dat câte 100 de lei sau câte un borcan de miere. Cred că premierul trebuie să lămurească ceea ce a vrut să spună în mod exact. Una este să-i ierți pe cei cărora li se calculează greșit, alta este frauda. Altfel, avem câteva lucruri majore în neregulă:

Obținerea frauduloasă a unei pensii este tot furt. Este o ilegalitate care se plătește din banii noștri. Faptul că sunt săraci nu exclude cinstea și nu e circumstanță atenuantă pentru nimeni. Tipul ăsta de acțiune sărăcește și adâncește gaura din bugetul de pensii. Nu poți să te lamentezi că nu ai, dar tu să dai la cine nu merită.

Instituțiile statului sunt datoare să ancheteze orice tip de fradă, chiar dacă include funcționari publici, pensionari sau alte categorii defavorizate.

Semnalul este prost pentru întreg sistemul. Asta înseamnă că furturile nu mai au pedeapsă, că poți scăpa dacă dai o șpăguță mică, așa, din timp în timp.

Sub această aministie generală se pot ascunde amnistii și pentru faptre mai grave. Poate proiectele din Parlament pentru tot felul de penali vor fi mai ușor de trecut. Se creează un sentiment general de lipsă de culpă pe care pot scăpa și unii pești mari.

Faptele astea nu pot fi puse în antiteză cu diversele nemernicii făcute de guvernele trecute. Ordinea și disciplina nu sunt negociabile. Și nu ajuți pe nimeni dacă tu spui că-i ajuți pe cei săraci să meargă mai departe sub orice formă.

Pe de altă parte și pentru apărătorii dreptei extreme percepută la nivel de statistici:

Oamenii nu sunt cifre. Fiecare astfel de întâmplare este o dramă. Sărăcia nu vine neapărat din nemuncă, ci și din spoliere și lipsă de drepturi. Nu toți cei care ies la pensie cu 1000 de lei vor să lenevească acasă. Asta este ce le-a oferit viața într-un punct.

Nu poți trece indiferent peste faptul că unii oameni s-au sinucis după ce au fost chemați la procurori să depună mărturie sau la direcțiile de muncă pentru a restitui banii.

Trebuie să te întrebi întotdeauna ce s-a întâmplat în acea anchetă sau verificare administrativă. De ce aceștia oameni s-au speriat atât de tare încât și-au pus lațul la gât? Cum au fost comunicate posibilele pedepse asupra lor? A existat vreo formă de presiune? Fie că faptele s-au petrecut procuratură sau direcțiile de muncă.

Există vreo instituție a statului care să pună aceste întrebări în locul meu? Există stenograme ale discuțiilor?  Ce s-a întâmplat de fapt acolo? E și aceasta o față a statului de drept.