O notă de ansamblu. Nicicând nu au trăit politicienii mai bine în România decât în anii 90 și începutul anilor 2000. Averile au crescut proporțional cu sărăcia din țară, Nimeni nu a avut nicio răspundere, guvernările s-au schimbat fără mari rezultate, toate resursele, deciziile și cărțile de joc erau în mâna lor. 

Și mai ales stăpâneau capacitatea de a nu merge la închisoare. Ceea ce într-o lumea democratică chiar e mare lucru. Țineți minte că în aproape 20 de ani nimeni dintre cei care au fost responsabili de starea României nu au mers la pușcărie. Dacă vă iau repede știți doar două nume: Gabriel Bivolaru, primul corupt al țării și cel mult îl mai adăugăm pe Sever Mureșan. Niciunul dintre cei care au guvernat România mare și cea mică, din local, nu a făcut pușcărie. Când s-a întâmplat, Adrian Năstase a vorbit despre ”neîncrederea în arestările de vineri noaptea.” De fapt, la pușcărie nu mergea nimeni sau, cel mult, cine nu împărțea cu partidul.

În toți cei ani, ei au fost cu prisosință cei care au împărțit cătușe unde și când trebuie. Asta era de fapt cea mai mare putere, începând de la capul statului până la un șef de județ: stăpânirea cătușelor.

Vă înșelați dacă voi credeți că Băsescu a schimbat această stare de lucruri. Apropierea de UE e cea care a făcut asta. Pentru că era nevoie de noi ni s-au impus câteva schimbări. ”Peștii cei mari” și ”încetați corupția fără corupți.” Băsescu doar a folosit momentul și a blocat anchetele împotriva alor lui. Iar unora le-a mai trimis procurorii pe cap. Sistemul juridic și-a luat libertatea de care a avut nevoie și-a făcut curățenie între ceilalți.

Iar când Traian Băsescu s-a apropiat de final, i-au luat l-a prelucrat și pe ai lui. De fapt aceasta este cea mai mare tulburare care s-a făcut în mersul firesc al stării de lucruri pe care o iubesc politicienii români. Ca niciodată, tot ce înseamnă puterea lor a fost pus la îndoială.

Au picat și mici și mari, le-au fost tăiate mânuțele, corzile și relațiile. Iar procurorii și-au luat o rație de libertate, cum se spunea pe vremuri. De aici a rezultat o nouă coalizare a clasei politice. Știți vreun partid care azi să aibă un discurs care să mețină actuala stare de lucruri, cu excepția unui grupuscul din USR? Nu vă lăsați prostiți de comunicate. Priviți-i la voturi, la apariții publice, la momente concrete. Asistăm la cea mai mare frăție politică din ultimii ani și toată lumea se bucură pe la spate de curajul lui Dragnea.  

După zece ani, asistăm la o restaurație aproape firească. Oamenii își iau drepturile de boieri înapoi. Cine să-i pună pe ei la îndoială? Au dezincrimant conflictele de interese, și-au lăsat neamurile să lucreze în cabinete, și-au dublat salariile, și-au construit o rețea de susținere. Despre asta este vorba, pe scurt. Justiția era ultimul loc care nu revenise în matca deja știută. Stăpânitorii locului își vor cătușele înapoi. 

Și câteva detalii. Ministrul Toader a venit singur la conferința de presă sau ce-o fi fost. De obicei, unui ministru i se alătură specialiștii, cei care au scris textele. Nu a fost cazul de data aceasta. Ceea ce duce la două întrebări. Unu: există texte scrise sau avem doar principii enunțate? Doi: cine sunt oamenii oamenii care au scris aceste texte? 

Știu că cei care în mod obișnuit fac asta la ministerul justiției nu au făcut-o. Au fost în concediu săptămâna trecută. Asta pe lângă faptul că o gramadă de judecători și procurori care lucrau în minister au fost îndepărtați de ministru și trimiși la instanțe. 

O informație spune că textele sau ce sunt au fost lucrate și la guvern. Într-un grup restrâns de consilieri ai ministrului și oameni de la guvern. Poate dacă ministrul Toader ar fi răspuns la întrebări, am fi aflat și asta. 

În ce-l privește, Tudorel Toader are de dat explicații privind viitorul justiției. De ce a ales acest drum? De ce strică echilibrul și așa precar din justiție? De ce vrea să treacă procurorii sub un control politic dezechilibrat? De ce nu lasă doar CSM-ul să numească șefii Parchetelor? Chiar dacă el ar fi bine intenționat, poate nu toți cei care îi urmează ar fi la fel.

De ce să ai o Inspecție Judiciară politică. Negreșit au fost procurori care au sărit calul, unii care poate au comis abuzuri, dar acest lucru nu poate fi verificat decât de un corp profesional, nu de oameni numiți politic. 

Dar cum să lași numirile în mâna unor cetățeni care au dovedit repetat că nu vor decât să-și rezolve problemele penale? Ministrul Toader și-a construit o carieră impresionantă, care acum va fi pusă serios la îndoială. Asta este însă mai puțin important. Important este cea vrea să lase domnul Toader după el. Iar asta nu arată bine.