Ieri a fost ziua de naștere a lui Florian Pittiș. Dar pentru mine, ziua lui Pittiș va fi întotdeauna duminica. Duminica seara la 10. Când dădeam drumul la radio să aud cele mai tari povești ale muzicii. Așa i-am cunoscut pe toți de la Elvis la Led Zeppelin, de la Beatles la Dylan, de la Yes la Clapton. Pittiș mi-a spus totul despre ei, mi-a dat muzica lor la care nu aveam altfel acces și mi-a vorbit despre muzică cum astăzi nimeni nu o mai face.

În răsăritul anilor 90, întreaga adolescență mi-am trăit-o duminică seara cu Florian Pittiș. Nu cred să fi ratat vreo edițiile Pittiș Show până am plecat la facultate. Primele discuri le-am cumpărat la sfatul său, cu el am ascultat marile concerte, am fost la Woodstock și le-am atins chitările lui Clapton sau Page. Așa că pot spune cu mâna pe inimă că, dacă m-am apucat de radio, Pittiș a avut o contribuție importantă. Și trebuie să recunosc, că deși el este unul din marii actori ai lumii ăsteia, un intelectual al fotbalului, un foarte mișto om de televiziune, pentru mine Florian Pittiș este însuși radioul. Un radio cu povești, muzică, umor și informații atent meșterite. Un radio pe care îl muncești înainte să-l vorbești.

Și ar mai fi ceva. Cred că Pittiș și-a pus amprenta pe o întreagă generație, când a început să și cânte muzica de o propăvăduia. Versurile sale, traducerile deștepte, hit-urile Păsării Colibri au mutat un pic gândirea oamenilor după revoluție. Mi-aduc aminte că unul dintre versuri m-a scos dintr-o belea.

Aveam un prof de chimie la liceu, rigid, care m-a vânat toată școala. La un moment dat i-am picat bine în mână că sărutasem o fată în curtea școlii. M-a umplut de treiuri, folosind și acest argument. Maică-mea s-a dus peste el. Omul și-a luat-o grav, printre altele aflând și că la radio este un cântec care spune ”Important e ce și cum gândesc.”

Cumva, pentru mulți dintre noi, Pittiș e aerul libertății și al Occidentului. El a deschis granițele, ne-a făcut să visăm și ni i-a adus pe toți în casă, când nici nu îndrăzneam să visăm că mai târziu o să-i vedem, aici la București. Și pentru că Dumnezeu trebuia să-i mulțumească într-un fel, nu l-a lăsat să plece până când Rolling Stones nu a venit la București. Semn că și-a atins menirea.

P.S: Florian Pittiș încă nu a plecat. Câțiva oameni buni i-au strâns parte din emisiuni aici. L-am ascultat toată dimineața. Și când credeam că sunt din ce în ce mai puțini cei care îl urmăresc, au picat serverele. Dovadă că mulți și-au adus aminte că azi e ziua lui Pittiș. Sper ca atunci când citiți rândurile astea, să-și fi revenit și să ascultați cu bucurie.

https://www.youtube.com/watch?v=jD7_FfGJI0E