Zilele astea avem o întreagă dezbatere despre cum va începe școala la toamnă. Sunt mai multe scenarii. De la prezență fizică, la una combinată cu activitate online. Sau școală făcută cu totul pe calculator. O idee care se conturează destul de clar este aceea că autoritățile locale vor decide după cum arată situația epidemiei la ei.
Pentru prima dată, însă, putem măsura științific și ce efecte are lipsa școlii în zonele sărace din România. Organizația neguvernamentală World Vision a măsurat în județele în care are programe, ce se-a întâmplat cu copiii de la țară. Și are un studiu făcut în județele Cluj, Dolj, Ialomița, Vaslui, Iași, Vâlcea – 139 de comune cu 313 sate cu rezultatele școlii în plină pandemie. Trei sunt direcțiile pe care le-a urmărit studiul World Vision: bunăstarea materială, cea emoțională și accesul la educație. Adevărul este că niciunul dintre aceste aspecte nu arată sănătos.
Ceea ce e foarte clar este că părinții au resimțit din plin criza economică. Mai bine de jumătate dintre ei nu au mai lucrat. Unul din cinci a avut probleme financiare importante. Aproape jumătate dintre ei nu au reușit să asigure traiul zilnic la același nivel. Doar 40 la sută au reușit să cumpere toate alimentele, medicamentele sau rechizitele necesare.
De asta nu e mare mirare că doar 60 la sută dintre copii au ajuns la ore. 30 la sută doar au trimisele temele la școală. Doar 44 la sută dintre copii au propria lor tabletă sau telefon pe care să facă orele respective. Și doar jumătate dintre profesori au capacitatea de a organiza aceste ore.
În fine, dacă ar fi să se facă școală de la toamnă, directorii resping ideea că școala s-ar mai putea face online. De fapt, un sfert dintre școli nici nu au conexiune la internet. Iar 9 din 10 nu au mijloace electronice să facă școală online.
Mai pe șleau, cu cât ești mai sărac, cu atât această criză este mai mare. Și cu cât trăiești mai la țară, cu atât nu mai apuci școală. De fapt, această criză îi scoate pe copiii de la țară din circuitul social.
World Vision a pus la punct un sistem care înseamnă donații cu mii de pachete cu alimente pentru acești copii. Sau cu plata meditațiilor și cu asistență psihologică. Acum e nevoie și de ceva mai mult. Poți aduce și tu o contribuție la 8864 cu textul SPERANȚĂ.
Astea-s datele, asta se poate face. Iar dacă nu înțelegem că trebuie să ne mișcăm repede pentru a reduce decalajele, o să avem o clasă nouă de defavorizați.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Nu pot intelege existenta unei astfel de situatii…Nu pot si pace. Asistam de ani multi la degradarea educatiei scolare in mediul rural, pt.motive de …saracie. Aceasta porblema nu este o preocupare a politicienilor, ca sa o spunem pe nume. Ministrii invatamantului, dovedesc o subtirime a ideilor despre educatia scolara grava, iar la tara/sat, primarii parca habar n-ar avea despre situatia din comuna lor. Ma gandesc insa mereu la „apostolatul” adevaratilor preoti ai bisericii crestine, adica la redesteptarea intentiilor BOR, in aceasta zona: saracie si educatie scolara si credinta desigur. Observam ca biserica se indeparteaza de om, alipindu-si toate intentiile zonei mistice. Devine straina de capacitatea de supravietuire biologica si intentiile colaterale, cum ar fi „educatia” copiilor. Acesti cetateni mici, mereu flamanzi trebuie ajutati, in primul rand de catre Biserica. Scoala de azi isi prezinta o programa scolara incredibil de stufoasa si incompatibila cu puterea mentala de asimilare a elevului in general si cea bantuita de foame a elevului de la sate; acolo unde ea exista.
Cornul si un pahar de lapte, este tot ceea ce a oferit Statul nostru, celor flamanzi…si parasiti de parinti, nevoiti sa plece „afara”, pt. a supravietuii. Ce tara e asta domnule Striblea?.
P.S. Ma uit ce l-i se pune in farfurie nepotilor nostri si nu gasesc reperul de comparatie cu „meniul” copiilor saraci. Asta a devenit o chestie de publicitate inversa, dar extrem de meotionala.