Bunicii mei au avut întotdeauna wc-ul în curte. Cât mai departe de casă, destul cât să te înnoroiezi la ducere și la venire. Wc-ul era din scânduri sănătoase, cu o podea care să nu-ți dea emoții, vopsit cu alb și ținut mereu curat, impecabil. Ani de zile, scaunul era alcătuit doar din lemn, dar pe măsură ce lumea s-a modernizat, s-a pus acolo și un colac. Mai era o sticluță de apă și ceva săpun. 

Nu știu dacă ați apucat, dar cei mai vechi știu că pe vremuri nu prea vedeai hârtie igienică, mai ales la țară. Hârtia asta era o chestiune de lux. Și așa aia de-o găseai era mai aspră decât o frunză de porumb. Așa că de multe ori, wc-ul era plin de hârtii din ziare. Bunică-mea le tăia frumos, în dreptunghi și le înfingea într-un cui bătut în perete. Era un cui uriaș, ruginit, cu o floare mare, pe care puteai înșira câteva sute de foi. Era cel mai bun loc în care să citești ziarul, în timp ce Ceaușescu și Leana lui îți râdeau în față sau îți dădeau indicații prețioase. Și era, desigur, o senzație de răzbunare teribilă să te ștergi chiar cu fața lui. Era o socoteală doar între tine și el și niciodată nu te-ai fi gândit că asta poate avea consecințe. Imaginația răului este însă mai mare. 

O știre bizară vine din Turkemenistan. Ea spune că poliția locală din mai multe zone a fost instruită să caute în toaletele oamenilor dacă folosesc pe post de hârtie igienică ziare cu chipul președintelui. Mai pe românește, dacă lumea îndrăznește să se șteargă la fund cu domnul președinte. 

Știu că pare incredibil, dar, potrivit BBC, știrea este dată de cel mai credibilă sursă liberă de știri despre Turkmenistan, sursă situată la Moscova. Mai mult, s-ar fi format un corp de inspectori care verifică la gropile de gunoi, dacă președintele are parte de o astfel de onoare.

De câteva zile, ar exista o întreagă campanie care apară imaginea președintelui Berdymukhamedov, iar câțiva copii au fost duși la poliție pentru că i-au stricat tablourile din școală sau i-au pus mustăți. Nu e clar cum s-au terminat aceste acțiuni. 

Trebuie să știți că domnul președinte Kurbanguly Berdymukhamedov conduce unul dintre cele mai represive state din lume. Și că el personal se bucură de un cult al personalității special. Puteți să-l vedeți, printre alte excentricități, câștigând curse de mașini, inventând un nou sport, baschet pe bicicletă sau ridicând haltere un pic aranjate. 

Țara nu admite niciun fel de dizidenți sau persoane care să i se opună. În general, străzile orașelor sunt goale și mai toată lumea se ferește de străini. Dar se face mult sport pentru că președintele are drept slogan ”sănătate și fericire.”

Înapoi, însă, la povestea noastră de la început. De ce credeți că mare parte din țară ar folosi imaginea prședintelui la baie? Păi, e simplu. Toată populația țării este obligată să se aboneze la diverse publicații controlate de stat care lucrează la imaginea lui Kurbanguly Berdymukhamedov. Se mai întâmplă astfel să ai atât de multă hârtie la dispoziție ca să nu mai fie nevoie să cumperi alta. Trebuie doar să o mototolești.

De ce v-am povestit asta? Ca să știm tot timpul că mintea umană este genială în a căuta și a scorni răul. Că puterea și prostia merg mână în mână și că modalitățile de a lovi niște oameni pe care-i conduci sunt nenumărate. Și că nimic din ce-am câștigat pe aici nu e veșnic. Mereu va fi cineva care se va teme că i se va folosi imaginea pentru șters la fund.