Protestul agricultorilor trebuie explicat, iar societatea are datoria să-l cântărească. Pentru că deși este presărat cu naționalism, el este un protest economic. Pe șleau, agricultorii vor acces la bani publici și limitarea cheltuielilor prin mecanisme de stat.
Care sunt cauzele
Agricultorii au pierderi mari față de anii trecuți, majoritatea cauzate de inflație și inundarea pieței mondiale cu grâu ucrainean și rusesc. La aceasta se adaugă un preț general al grânelor mult scăzut față de anii trecuți. De fapt, după o creștere accentuată în ultimii cinci ani, grâul s-a întors pe piețele internaționale la un preț din 2013.
Cum ar veni, până acum agricultorul român a mers doar în câștig și chiar cu câștiguri frumoase, ca acum prețul produsului să scadă imens tocmai când prețurile la carburanți, energie și alte lucruri necesare sunt la cel mai înalt nivel din istorie.
Prețul mic de la noi este o combinație de chestiuni locale și internaționale. În primul rând, în regiune, Rusia a pus mâna pe o sumedenie de cereale ucrainene pe care le aruncă pe piața mondială la preț de dumping. Chiar și sub prețul ucrainean. Ucraina, la rându-i, golește toate hambarele din nevoie de cash, dar și de teama războiului. Ucrainenii vând și-n pierdere de 40 de Euro la tona de grâu, cel puțin în 2023. De asta o cantitate uriașă de grâu inundă piața. Prețul este mic și în Statele Unite, dar și în emisferă sudică.
Pe plan local se mai întâmplă ceva. Grâul ucrainean este primit doar în tranzit, dar pentru că avem corupție și furt, o sumedenie din el intră la panificație și la ceilalți consumatori români. Și intră la un preț mai mic decât pot oferi agricultorii români. Mai ales că intră fără acte.
În plus, grâul ucrainean ia din piață resursa logistică, adică camioane, dar și vasele de transport. Inclusiv blochează portul Constanța și are prioritate la plecare. Asta înseamnă că românii au preț mic, dar și imposibilitate de vânzare. Chit că au grâu mai bun.
În concluzie, după o perioadă bună, piața i-a prins pe români complet nepregătiți. Cu costuri mari și prețuri mici, perspectiva lor este proastă.
Subvențiile, drept sau ajutor?
Să ne înțelegem. Aici nu protestează oameni săraci. Ce vedeți sunt patroni, dar nu dintre cei mai mari. Corporațiile agricole reușesc să se apere mai bine ca în orice criză de acest fel. Cei din stradă sunt fermieri mijlocii și mici. Ați remarcat însă tehnologia și pentru prima dată se vede că România are o agricultură puternică. Ne dăm seama după mașinăriile foarte scumpe. Asta înseamnă că de multă vreme primesc credite și au subvenții.
Și aici este una dintre chei. De exemplu, subvențiile agricole în România, în 2021 au fost de 1,9 miliarde de Euro de la Uniunea Europeană. La care se adaugă bani românești măcar de 300 de milioane. Numai pentru cereale și oleaginoase subvenția este de 500 de milioane de Euro. Banii aceștia publici investiți au adus la bugetul de stat 950 de milioane de Euro. Respectiv în grâu, Europa bagă un euro, ca România să scoată doi la buget. Și desigur să rămână profit la agricultori.
România ia cea de-a șasea sumă ca mărime dintre subvențiile europene. Laolaltă cu ce mai dă România, subvențiile vin ceva mai mult de 220 de Euro, dar suma este sub media europeană de 259 de Euro. Pentru chestiunea ucraineană, UE a venit cu un fond de ajutor de 100 de milioane de Euro pentru mai multe state din Est și Europa Centrală.
Sistemul de subvenții al Europei are însă un defect. Oricât s-a încercat ponderarea, banii cei mai mulți merg la producătorii mari. De fapt, ei pot lua și la 80 la sută din fondurile alocate de UE.
Este necesară o observație aici. Sistemul de subvenții european, dar și cel național a construit o mentalitate care a transformat subvenția dintr-un ajutor într-un drept. Tehnic, facem agricultură cu bani de la bugete, o considerăm industrie de securitate și o sumedenie de ramuri probabil sunt necompetitive.
De aici recursul fermierilor nu la mecanisme de piață și nici la credite mai ușoare, ci la bani de stat și mecanisme publice care să le oprească cheltuielile. Or întrebarea pe care trebuie să și-o pună publicul este până unde trebuie să meargă banii de la bugete. Trebuie să-i salvezi pe toți? Câte industrii primesc miliarde de euro de la stat ca să facă profit?
De exemplu, ministerul agriculturii tocmai s-a angajat să plătească câte 100 de euro pentru fiecare hectar afectat în toamna anului trecut. Plus 100 de euro pentru vite, porci și păsări, cu un calcul care se numește UVM- Unitate de vită mare. În total, peste 60 de milioane de Euro dintr-o semnătură
Ce vor protestatarii?
Câteva dintre lucrurile ieșite din ședințele de negocieri arată că-și doresc orice. De câteva ori s-au și certat între ei. Dincolo de subvenția mărită, s-a cerut o scutire de impozite sau reducerea lor cu 50 la sută. De asemenea, neplata CASS atât pentru că cât și pentru IT (da,ciudat). Se dorește înlăturarea accizelor la motorina folosită pe câmp.
Adăugați aici înlăturarea e-factură, înlăturarea e-transport și a altor mecanisme de control. Plus posibiliratea ca transportatorii să încarce dincolo de normele legale în vigoare.
Acestor lucruri se alătură amânarea plății ratelor la bănci, dar și limitarea prețului RCA. Cel puțin aceste două măsuri intră în contradicție cu mediul privat. Cine suportă paguba băncilor? Și cum se echilibrează sistemul de asigurări? Cineva va plăti banii care nu se adună.
O paranteză aici. Un director de companie din transporturi mi-a sugerat să le cerem protestatarilor RCA valabile acum pentru că în industrie se practică mersul fără asigurare. De asemenea, este cunoscut nivelul de fentare a legii și de corupție, care duce bani puțini la stat.
O seamă de revendicări sunt atât de strigătoare la cer încât te întrebi de ce au ajuns acolo și de ce fel de profesioniști din domeniu avem parte. Iar răspunsul evident este că între protestatari există un segment important care nu cunoaște mecanismele economice și statale care ne țin în echilibru și funcționare.
Este clar că aceste chestiuni economice se mixează cu o sumedenie de teme naționaliste și conspiraționiste pentru că o parte dintre acești oameni trăiesc în acest mediu. Asta trebuie să ne arate cum funcționează o parte importantă din România și cât de fragile sunt mecanismele sociale care ne țin împreună.
În privința formei de protest, diferența față de ceilalți cetățeni care țintesc bani publici este că agricultorii au mașini. Drept urmare, cum ar veni, restul cetățenilor suntem și blocați și cu banii luați.
Până una alta plătim pentru populism, incompetență și corupție. PSD și PNL se bucură de grâul ucrainean care micșorează inflația. Și ignoră controale care ar putea pune în legalitate toată schema. În plus, tot segmentul nou de taxe este pus în capul antreprenorilor mici și mijlocii care ajung la limita răbdării.
Drept urmare, un protest economic se transformă într-unul social, ba chiar cu revendicări politice.
Foto: Casian Mitu, Inquam Photos
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Cu masini sau fara oamenii ar trebui sa nu fie impiedicati sa protesteze. Nu putem sa facem toti ce spune guvernul si sa acceptam orice emanatie vine de la persoane care toata viata au facut politica si nu au nicio specializare (nici macar bunul simt de a avea consilier care se pricep si sa ii asculte) sau macar puna scoala. Nu mai zic ca toti se specializeaza la locul de munca sa ii spunem asa, nu au lucrat in privat sau daca au lucrat au avut cumva contracte tot cu statul. Dar asta este o alta poveste.
Cu privire la protest, nu pot sa cred ca oameni in toata firea au putut sa ceara sa fie gratis motorina, sa nu mai fie controlati in vama, etc. Eu in calitate de contribuitor la bugetul de stat (sunt angajat si compania unde lucrez este printre acele companii care dau cele mai mari impozite la bugetul de stat) consider ca vorbim aici de oameni care in loc sa faca presiuni ca guvernul sa indrepte orice legi sau lucruri fac rau, cer sa poata si ei fura sau beneficia de statutul de „speciali” impreuna cu categoriile care colaboreaza cu statul.
Cereale din Ucraina – intra in tara si se vand fara probleme pentru ca statul nu isi face treaba (controale, politie, vama, etc)
RCA – cote maxime (si tot va creste) din cauza inactivitatii ASF + politie (risc mare de accident in Ro)
Controale – nu avem nimic automat, totul e la mana, nu vrem sa investim in nimic sa ajutam
Nimic gandit pe termen lung. Ca in bancul cu dacia: incuiem pisica inauntru si chituim pe unde soate capul.
E un comentariu care vine din frustrarea ca observ cum noi (contribuabilii) suntem fix ca ei (politicienii) ne dorim mai mult sa participam la furt decat sa indreptam ceva.
Stabilirea tarifului RCA este o problema pe cat de spinoasa pe atat de obscura! Teoretic tariful politelor de asigurare este stabilit de Actuatori(asa se numesc acesti Meseriasi!). Calculul simplificat se face raportand suma anuala a despagubirilor RCA la incasarile asiguratorului(din RCA) , dupa care se diferentiaza in functie de daunalitatea, pe categorii de varsta, greutate maxima autorizata, cilindree, tipul de combustibil, tipul de afacere la care este folosit vehiculul etc. Problema este ca aceste calcule nu au fost niciodata transparente si nici un asigurator nu a venit vreodata cu un calcul serios bazat pe aceste criterii. O alta mare greseala ce se face in romania este ca noi asiguram RCA masina si nu conducatorul cum ar fi normal! E ca si cum ai condamna cutitul pentru ca Vasile la betie si-a spintecat vecinul!!!