Doamna care stă cu Vladimir îmi pare cam supărată: ”Ce problemă ai?” ”Sunt tristă și obosită. Nu am apă la bucătărie de trei zile. Tot fac navetă între baie și bucătărie și car apă pentru diverse.”

Povestirea ce urmează se petrece într-un bloc din Giulești, dar ar putea fi într-un bloc de aiurea. Și să nu-mi spuneți că nu ați mai auzit-o până acum.

”Așa mare defecțiune este că nu i-ați dat de cap până acum?””A, nici vorbă!”, îmi spune doamna. ”Doar că proprietarii celor două apartamente unde meșterii ar trebui să spargă, refuză să le dea voie în casă. Unul zice că mama lui are 90 de ani și că sănătatea ei este mai importantă decât orice. Și celălalt zice că de abia și-a făcut curat în casă și că nu vrea să spargă din nou.”

”Ce nesimțiți, zic. Ei au apă și stau bine mersi pe banii și nervii celorlalți.” ”Aaaaa nu! Nici ei nu au apă. Am oprit toată coloana de apă de la bucătării.”

Și aici m-am blocat. Am pus-o să repete ca să văd dacă am înțeles eu bine. Și am înțeles bine. Doi oameni au hotărât să stea fără apă în casă, unul dintr-un motiv care îmi scapă, altul dintr-un motiv estetic. Au stat așa cu zilele doar pentru că li s-a părut mai confortabil să nu primească meșteri în casă. Alte câteva zeci de oameni nu au avut nici ei apă, dar ăsta a fost doar un mic inconvenient.

Între timp, administratorul, vecinii, au coborât la ușile celor doi, i-au rugat, i-au amenințat, le-au spus că le vor plăti cheltuielile, tot tacâmul în astfel de situații. Cei doi au fost neclintiți: ”celălalt vecin trebuie să spargă.”

Genul acesta de situație cred că este absolut emblematic pentru România. Când avem de rezolvat o problemă care ține de noi, trebuie să se apuce altul mai întâi. Desigur, dacă era o chestiune care ține de autoritate, puneam mână de la mână și săream la protest. Întotdeauna problemele apar la alții, iar nu la noi. Fie că vorbim de spitale, autostrăzi sau cățeii care apără oile și cu siguranță chiar nu ucid animale din fondul de vânătoare. Sau de scumpirea polițelor de asigurare, poate și din cauza miilor de deconturi false.

Niciodată și nicicum nu e vina noastră, ci numai a altora și cu siguranță mai totdeauna a celui care trebuie să dea. Împotriva ăstora știm cum trebuie să ne unim și, în mod drept, corupția, nesimțirea și alienarea lor ne oripilează. Individualismul a devenit cea mai însemnată marcă a României moderne.

Altfel, cei doi vecini stau și astăzi fără apă, laolaltă cu o scară de bloc. E a cincea zi și sunt ceva speranțe că problema se va rezolva în ziua a șasea, căci oamenii au acceptat cu greu să se spargă îm casă. A, da, pentru că istoria este ironică, defecțiunea a fost atât de mare, că au trebuit să spargă amândoi.