Mi se întâmplă următoarea poveste: mă duc cu Vladimir la un meci de tenis de masă. Ajung cu întârziere, cu alergătură, în sală e nădușeală. Și, foarte deștept, organizatorii au aruncat pe fiecare scaun câte o sticlă de apă plată. O beau aproape toată și-mi spun: „dacă erau băieți deștepți puneau câte două.”

Câteva minute mai târziu, Vladimir mă trage de mână și-mi spune pe un ton grav: ”ai văzut ce apă e asta? E apă de la chiuvetă.” Copilul știe de mic mitul urban că apa de la chiuvetă se bea cu îndoială. Și că merge doar la gătit și la spălat. Și e greu să-i explic că e altfel și că poate bea liniștit. Și ceva mai ieftin. Habar n-are că în copilăria mea era singura apă. Și că la fel ca în toate statele Europei și apa de la noi e bună de băut.

Asta a fost prima mea întâlnire neobișnuită cu Apa Nova. A doua a căpătat și nuanțe de bizar ținând cont de  modul de funcționare a corporațiilor din România. Fiind președinte de bloc am fost invitat insistent la o întâlnire pe care Apa Nova o face cu șefii de blocuri și-n general cu oricine vrea la Sala Palatului.

Adică pe românește poți să te plângi la șefii companiei cât sunt de nasoli, că funcționarii sunt nașpa sau că în general nu-ți convine ce primești de banii tăi. Și stai acolo două ore și poți întreba ce vrei tu. De când aștept eu unii de ăștia să-i întreb. Pot să fac o listă de servicii de care mă pot plânge și aș vrea să le văd șefii. Adică, nu să stau pe robotul telefonic și nici cu telefonista drăguță din call-center și nici cu celebrul muncitor: ”noi ce să facem șefule, suntem doar angajați.”

De asta spun că Apa Nova are din punctul acesta o inițiativă bizară pentru România. E singura companie mare care își cheamă toți clienții sau, mă rog, cei care încap în sală să zică ce au pe suflet. Le-am cerut organizatorilor după întâlnire să-mi dea o stenogramă, cum ar veni. Să văd ce-a vrut lumea de la directorul companiei, Mădălin Mihailovici. Am făcut un top al întrebărilor cel mai frecvent auzite și am pus câteva răspunsuri lângă ele.

Toată lumea vrea să știe când le schimbă Apa Nova țevile din bloc

Treaba cu țevile este complicată. Apa Nova are treabă doar cu ce ajunge până la bloc, țevile din bloc sunt ale noastre. Așa că trebuie să plătim să le schimbăm. De altfel majoritatea reziduurilor vin tocmai de pe țevile astea. Compania are un program de înlocuire a țevilor. Se numește ”A doua țeavă” și poți să-ți înscrii blocul acolo.  Așa că poate la un moment dat, poți să le schimbi pe banul lor, deși nu au nicio obligație. Soluția ar fi fondurile europene, dar aici trebuie să-ți convingi primăria.

Care e treaba cu schimbatul țevilor de pe stradă și cine face asfaltările după.

În București sunt 2507 kilometri de conducte pentru apă și 2300 de kilometri e țeavă pentru canal. Unele vechi de 100 de ani. Nici un oraș nu are banii și nici disponibilitatea de a le schimba pe toate. La București ar costa 1 miliard de euro să faci asta. Și apoi închipuiți-vă cum ar arăta schimbare unei conducte pe Ștefan cel Mare. Compania a investit din anul 2000 aproape 400 de milioane de euro în aceste conducte care sunt ale primăriei. Partea interesantă e că există astăzi în București o tehnologie care îți permite reparația, curățarea sau intervenția pe conducte doar prin subteran. Așa că fără să știm, o parte din conduce au fost înnoite. Refacerea asfaltului de pe stradă, la starea de covor nu este în sarcina companiei. Aceasta trebuie să refacă până la un nivel acceptabil, dar nu poat turna asfalt.

Când se ieftinește apa

Apa din București este cam cea mai ieftină din țară. Mai ieftină este doar la Oradea sau la Ploiești. Așadar este 5 lei pe metru cub, dar prețul nu este stabilit nici de Apa Nova, nici de Primărie, cei doi asociați în companie. Prețul este stabilit de o comisie a Băncii Mondiale cea care a finanțat și ghidat această asociere. Și este stabilit după factori care țin de investiții, valoare rețelei, sau costuri de prelucrare. Cert este că din toată povestea asta, orașul câștigă de două ori: nu bagă nici un ban în conducte și primește dividende.  

Cât de curată este apa?

La fel de curată ca în orice oraș european zice Apa Nova. Există o serie de sisteme de siguranță și e cert că ce pleacă din stații pleacă la standarde corecte. Ce ajunge acasă e rezultatul unor factori, dar cu siguranță apa este potabilă. Țin minte că în 2003, un expert al Societății Regale Britanice pentru apă spunea că ”diferența dintre apa plată și cea de la chiuvetă este că ultimei nu-i face nimeni publicitate.”

Cum facem să avem facturare individuală?

Asta da dilemă pentru toată lumea. O dată pentru că trebuie reconstruit juridic tot mecanismul contractual al companiei. Și a doua pentru că gestionarea a 800 de mii de contracte ar arunca in aer costurile companiei și implicit prețul apei.

O să scriu un pic mai mult data viitoare despre o chestiune ideologică. Apa Nova este un proiect capitalist complet. Banii vin din finanțări bancare, societatea investește și face profit pe care îl împarte cu orașul. Și e un proiect care merge de ani buni. Ei fac bani, orașul are apă ieftină și conducte schimbate de alții. Nu e perfect și sunt convins că sunt un milion de probleme și că fiecare dintre noi are ceva de reproșat. Dar funcționează. De asta am mare mirare când aud că primăria vrea să facă societăți de stat în diverse domenii. Reușita lor se vede la RATB, RADET și ELCEN.

În rest, chiar sunt curios câte din aceste companii de stat ar vrea să facă o dezbatere cu clienții  lor. Cu care dintre ele ați vrea să vorbim? Că eu am câteva idei.