Cred că domnul Sorin Lavric a adus în spațiul public, viguros, o chestiune pe care s-ar putea să o fi auzit de-a lungul anilor pe la colțuri. Adică, faptul că, la noi ”femeia trebuie ținută la respect.” Și tare îmi face impresia că el este un curajos care o și spune, nu doar un excentric.
Citatele sale sunt multe și grele.
“Ce-și dorește o femeie e s-o faci să uite de condiția precară a alcătuirii sale bolânde”
Sorin Lavric
“Nu sunt un admirator al sexului frumos. Admirația cere recunoașterea ab initio a unei relații de superioritate: admiri pe cineva pe care îl bănuiești a fi deasupra ta, pe când femeia poate fi cel mult dorită, dar în nici un caz admirată”
“Rostul femeii e să fie muză, după ce a încetat să mai fie amantă”
“Vopsirea unghiilor de la picioare e unul dintre oficiile cele mai absurde la care se poate preta femeia, un oficiu în care bărbatul vede o stupiditate crasă”
„Sunt trei împrejurări când priveliștea unei femei culminează în dezgust: când își face toaleta intimă, când își probează hainele în oglindă și când stă pe masa ginecologică”
“Cum n-am de gând să menajez vanitățile, e firesc să afirm că chinul gândirii abstracte e prerogativa cuvenită intelectului masculin”
“Cât de precar e filonul de gânduri din mintea femeii”
Valul de critici a dus la excluderea sa din Uniunea scriitorilor, dar și la plângeri la CNCD. Domnul Lavric a revenit și-a spus chiar că nu greșește cu nimic și că aceasta este o atitudine des întâlnită.
Dar ce nu pricepe în ruptul capului senatorul AUR este că punctul său de vedere este greșit. O femeie nu este un obiect pe care-l vezi și apoi te hotărăști la ce e bun sau nu. Iar atitudinea sa este des întâlnită. Și o să vă arat cum de știu asta.
Păi domnul acesta a fost primul? Nu, el doar a atins culmi mai înalte. Vă mai aduceți aminte de Traian Băsescu cu ”întinde pe masă să-ți arăt cum se face?” Sau de Ludovic Orban care le recomanda colegelor să nu mai treacă prin paturile șefilor?
„Va recomand sa nu urmati stilul de cariera politica al Ralucai Turcan, Mioarei Mantale, Elenei Udrea. Nu trebuie sa treceti prin patul niciunui sef daca vreti sa ajungeti la functii publice importante
Ulterior, Orban și-a cerut scuze. Dar de Șerban Nicolae cu fotografia Cosettei Chichirău? Încă în această situație avem mai multe de spus. Iată o mărturie mai lungă a deputatei USR.
“Au fost bărbați care m-au hărțuit chiar în comisie. Cel mai faimos dintre ei fiind chiar fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici. Eu îl întrebam despre buget sau diverse ordonanțe sau propuneri legislative și el făcea comentarii despre cum arăt, cum sunt îmbrăcată, mă invita la cafea, să vorbim în privat – adică niște lucruri care nu se fac în niciun mediu profesional. Și asta de față cu toată lumea.”
Dar de Eugen Teodorovici cu o jurnalistă, după căderea guvernului Dăncilă?
Reporter: Ce veți face în continuare, regretați vreo măsură?
Tedorovici: Sunteți liberă diseară ca să vă spun ce? Nu prea vă văd la față!
Reporter: Îmi spuneți și mie dacă regretați vreo măsură?
Teodorovici: Îmi faceți curte? Faceți curte că nu vă văd ochișorii, dinții văd că îi aveți puși!
Reporter: Nu, nu am dinții puși!
Teodorovici: Dar ce aveți pus?
Reporter: Ce interese aveți acum că ați scăpat de politică…
Teodorovici: Cu dumneavoastră sigur nu!
De asta mă uit azi îngrozit la ce spune domnul Lavric. Pentru că toate acestea s-au întâmplat în public, unde era o cameră de luat vederi. Asta ar trebui să spună ceva despre dimensiunea fenomenului acolo unde nu te vede nimeni.
Și-mi dau seama că, dacă nu discutăm acum și altă dată despre asta, o să avem de suferit ca societate. Și suferim deja destul de mult. Bănuiala mea este că și aici România are forme fără fond, ca de obicei. Și s-ar putea ca multă lume să-i dea dreptate lui Sorin Lavric. Și că gândește că într-adevăr, la o femeie vin întâi nurii, cum se exprimă domnul Lavric, și mai vedem apoi dacă putem să și muncim cu ea.
Pe cifre, România este țara cu cele mai puține puncte într-un index european al egalității. 33 de puncte din 100 posibile. Studiul, prezentat de ONG-ul Asociația Orientat, spune că ”femeile din țara noastră continuă să fie mai vulnerabile din cauza veniturilor mici, iar timpul petrecut cu activități de îngrijire este în continuare inegal distribuit între ele și bărbați. De asemenea, femeile au un grad scăzut de ocupare pe piața muncii și se confruntă des cu situații de discriminare la angajare.”
Dincolo de cifre, fiecare poveste din asta e o dramă. Iar ca să schimbi ceva, trebuie să admiți că greșești. Or, noi nici măcar asta nu facem. Ascultați mai jos ce-au de spus aceste femei în România în Direct.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Stimate domnule Striblea, va rog sa imi permiteti sa spun „Draga Catalin” ,
Ascult toate emisiunile tale cu mare placere. Am ascultat-o si pe aceea in care se dicuta despre scrierile acestui „domn” Lavric, care accidental, va ajunge reprezentant al poporului . Din pacate este reprezentantul multor barbati romani, frustrati in vreun fel de inteligenta unor femei cu care au avut de-a face. Eu insami am trait acest tip de experiment. Desi aveam o functie care imi permitea sa castig de 2, uneori chiar de 3 ori mai mult decat sotul meu , desi imi facusem doctoratul trezindu-ma la 4 -5 dimineata ca sa citesc ( inainte de trezirea celor doi copii si plecarea la servici) , NU eram decat o „proasta ” si NU ma ridicam la nivelul unei adevarate „neveste” pentru ca nu faceam zacusca.. M-am straduit sa gatesc, sa spal , sa fac curat, sa imi indrum copiii, fara sa am ajutoare. Cu cat faceam mai multe, cu atat eram mai injosita si el era mai nemultumit. Astfel incat , acum, inteleg perfect ca acest pseudo-filozof ,ce isi permite sa emita judecati fara valoare despre femei, este ,de fapt, un barbat adanc frustrat si medieval educat. O citez aici pe jurnalista Emma Toader care explica simplu misoginismul: „cand te dai mare ? cand te simti mic ! ”
Eu, din fericire, am scapat de povara acelei casnicii, traiesc acum in Germania , unde am constatat (mirata, la inceput) ca barbatii considera normal sa participe !!! ( atentie : NU sa ajute!) la treburile casei.
Ceea ce ma intristeaza, pentru Romania, este ca acest barbat, sau mai bine zis acest „tip” de barbat , este votat si promovat chiar si de femei, din lipsa informarii.
Iti multumesc pentru deschiderea acestui dureros subiect in spatiul public.
Vă mulțumesc pentru mesaj. Îmi pare rău că România nu a fost țara care să vă protejeze și să vă prețuiască. Sper ca, în timp, să schimbăm măcar câte ceva.
Felicitari și noroc, stimata doamnă! Asa este, femeia româncă nu este respectată și promovată corespunzător, nici măcar când este erudită și strălucită (sau mai ales atunci)!
Ăla-i doar un alt mitocan, simplu. Am crescut printre astfel de melteni și îi “miros” de la o poștă.
Simplul fapt că-i ceva om cult, nu-l împuternicește sa afirme astfel de tâmpenii.
Mai mult, ceea ce spune nu este un adevăr absolut, ci mai degrabă rudimentarul exprima o viziune a sa (similară cu a multor ghiolbani).
Cred ca ar trebui lăsat in derizoriu si mers mai departe!
Un lucru este cert: femeia nu este inferioară, sau superioară unui bărbat. Pur si simplu femeia formează un întreg armonios cu bărbatul. De la caz la caz, pot exista puncte mai puternice sau mai slabe, de o parte sau de cealaltă, însă una nu poate exista fără cealaltă.
In fine, în țările cu o educație de familie destul de primitivă (precum România), mai avem de tras. Însă nu suntem atât de în urmă.
Am trăit ultimii 12-13 ani în vest si am întâlnit destul de des o atitudine discriminatorie față de femei in mediul tehnic. De multe ori, ele singure își puneau “bețe in roate”, afirmând prostii de genul “eu sunt femeie, n-am prea lucrat cu motoare”.
Pe de o parte aveau dreptate. Părinții lor le-au ghidat către păpuși, iar pe băieți către mașini.
Ușurel, aceste tendințe se schimbă și tot mai multe familii conștientizează ca economia nu se mai duce cu cârca, ci cu creierul.
Misoginia începe din casa. Culmea e ca a mea casa e oarecum progresista, în sensul ca tata o mai ajuta pe mama cu noi, cu călcatul, cu spălatul și cu toate acestea am crescut auzindu-l ca se plângea ca femeile sunt proaste (se plângea și de șefii bărbați, dar cumva doar femeile erau proaste), ca femeile conduc prost (mare încântare mai am când depășește vreo masina și femeia se dovedește a fi barbat, iar tatei i s-a luat carnetul o data de cât de bine conduce) si discriminări între mine și fratele meu mai mic cu 2 ani căruia i se permiteau chestii care mie nu mi se permiteau nici fiind cu 2 ani mai mare „pentru ca e baiat” (ieșit în oraș cu colegii fără sa spuna unde și când se întoarce, întors acasă târziu, beat, când a venit cu prietena acasă au dormit în același dormitor vs eu care am fost forțată sa dorm în dormitoare diferite, a primit masina familiei sa o conducă singur, în timp ce eu eram asa controlata ca am făcut pauza de 10 ani de la condus pana mi-am permis un credit și mi-am cumpărat masina mea). Apoi am plecat la facultatea de medicina și ghiciti ce? Unii profesori/asistenți universitari făceau avansuri studentelor, anumite specialitati erau „pentru bărbați” (trad. Cele care permit timp puțin pentru familie, pentru ca nu exista femeie care sa nu vrea copii și nu cariera), iar pacienții mergeau la dr. Y ca e barbat. Dacă o femeie era într-o poziție bună profesional, mereu a obținut-o culcandu-se cu careva, dar bărbații erau mereu merituoși. De fapt și acum dacă ma prezint la telefon ca dr. XX, la celalalt capăt se presupune direct ca sunt barbat. Ironia vine din faptul ca tata are așteptari mari de la mine: sa fac doctoratul, sa ma mut în Bucuresti și sa lucrez acolo pentru ca eu pot multe ca sunt deșteaptă și cu toate astea ii scăpa uneori afirmații misogine fata de femei. Apoi mai sunt femeile. Recent am fost la o doamna (mama de băiat) care își critica nora ca nu ii calcă băiatului hainele, ca nu spala, ca nu gătește ca alea sunt treburi de FEMEIE. Da, ca fără o femeie în timpul facultății juniorul a murit de foame și a umblat doar cu haine murdare. Nu stiu cum s-a mai însurat… Câte povesti nu am auzit de la bărbați cu „s-a despărți de mine și i-am luat x și am dus-o în y” de parca ii cumpăra dragostea și fata nu și-a îndeplinit contractul sau de la femei cu „a venit aia și mi l-a luat” de parca el săracul era un copil mic care nu voia sa meargă dar a fost răpit. În ceea ce ma privește pot spune ca sunt norocoasa ca am găsit un bărbat care înțelelege ca a fi căsătorit e ca parteneriatul intr-o afacere. Pentru el m-am mutat în provincie și am un post la un spital mic. Când am născut, am stabilit împreună ca el sa fie cel ce intra în concediu de crestere copil deoarece asa era mai bine financiar pentru noi ca familie, iar eu am revenit la serviciu. Cu toate acestea multi asuma ca mama mea e cea care are grija de copil sau fac glume ca o sa ii spună lui „mama”. Da, acolo se vede egalitatea în cuplu la finanțe, la gătit, la spalat, la cum reacționează când ii spui ca vrei sa iti păstrezi și numele tău pe lângă al lui ca na ai muncit toată viata și te-ai simți ciudat de mâine sa nu te mai strige lumea cu el, la cât participa la treburile casei ca ambii avem slujbe, ambii am decis sa avem copii, ambii vrem sa mâncăm sa nu murim de foame și sa umblam pe strada în haine curate. Culmea e cand aud femeile ma întreabă dacă soțul se descurca ca al lor soț nu a stat cu copilul pana la 2 ani sau nu a schimbat vreun scutec și ghiciti ce? Se descurca! E un părinte bun, as îndrăzni sa spun ca e chiar mai bun decât sunt eu ca are mai multa răbdare și nu se enervează asa rapid ca mine și stau liniștită știind ca puiul meu e în siguranță.
Eu cred ca dl. Lavric s-a referit la “statutul” de fapt al femeii din RO., acel statut care este de fapt promovat si intretinut (inca) de…mintea barbatului roman. Daca insa a facut afirmatiile respective din propria-i traire, este un…nefericit. Si-l compatimesc. Ceea ce insa constat cu tristete, este ca nimeni nu comenteaza legat de al sau integral „discurs”, in care trebuie remrcata priceperea dumnealui, intelectuala. Cel putin mie, imi pare un tip cu adevarat inteligent si subtil, tocmai pentru ca a sesizat un aspect extrem de neplacut in ceea ce priveste „statul” real al femeii romane. Acela al desconsiderarii ei pur si simplu in (prea) multe situatii, pana la impiedecarea ascensiunii ei socio-profesionale. Sa incercam totusi sa-i iertam modul nepotrivit, aproape vulgar, in care a tratat o latura a subiectului, pentru ca nu aici si nici acum, se sfarseste cariera sa politica. Desigur ca putem constata un mod cam abrupt al afirmatiilor facute, uneori, ba chiar unele total incorect d.p.d.v politic (…), dar nu cred ca este cazul a ne ingrijoram numai pentru asa ceva. “Corect politic” a devenit o aspra cutuma, pe care eu el putin, am intalnit- o exprimata cu aceeasi tarie, in comunism. Daca a exprima o alta parere decat cea oficiala, devine periculoasa pentru cel care o afirma (vezi exmatricularea dlui. Lavric de la “Casa Scriitorilor”), inseamna ca ne apropiem din nou de “1984” a lui Orwell…
Dupa cum prea bine cunoastem, exista o suma importana de ipochimeni masculi(ni), unii dintre ei pomeniti de rau in articolul dlui. Striblea, asezati confortabil in felurite fotolii si pozitii politice, „barbati de barbati”, care le ocupa din nefericire fara a le merita. Dar asta , iata ca nu depinde de noi alegatorii, indiferent de pregatirea noastra profesionala, de varsta sau de…sex. De fapt, eu unul nu vad altceva la o femeie, decat ceea ce este bun si frumos la ea. Si potrivit desigur. Sunt desigur un romantic intarziat intr-un secol al vitezei (deja postmoderniste dupa cum ne asigura unii), pentru dobandirea rapida a tuturor privilegiilor si valorilor materiale ce ni se cuvin, desigur in mod egal; dar nu egalitarist, asa cum sunt prezentate si dorite de o majoritate inca lejera si inca partial promiscue, manipulata ori nu, de catre unii sau altii…Sau marsaluind din propria lor initiative, “controlata” de lipsa lor de constiinta. Sau de cel …rau…Nu ma surprind deloc atacurile directe, “la baioneta”, impotriva oricarei manifestari a iubirii patimase pentru nationalitatea ta romaneasca, dar ma surprinde ura celor ce tresar parca speriati daca manifestezi fatis asa ceva. Ce ar putea fir au in asta, zau ca nu inteleg, atata timp cat “iubirea pentru aproapele tau” este egala, indiferent cine este acela.
In opinia mea, atitudinea barbatilor vs. femei, demonstreaza nivelul de educatie, de cultura si de morala crestina, cel putin aici in RO. De ce oare nimeni nu discuta acest ultimul aspect, ar trebui sa fie o mare nedumerire pt oricare dintre noi. Dar asta numai daca ne declaram crestini. Or dl. Lavric si ai sai companioni afirma cu sinceritate si cred ca si sustin la fel de serios, valorile familiei si implicit si valoarea partenerii de viata a barbatului, egala in toate si (…necesar a fi) iubita de catre cel de langa ea, acompaniata la bine si ajutata la greu, pana ce (doar…) moartea ii va despartii.
QED.
P.S.
Intr-o lume ce pare a o lua razna in privinta formei familiei, noi romanii vom ajunge prin pozitia noastra ambigua, la rascruce de drumuri. Si parafrazandu-l pe parintele Arsenie Boca, va trebui sa facem dovada cui ii vom slujii: Lui Dumnezeu, sau „potrivnicului” Sau.
Va recomand sa cititi „programul” politic social si ideologic al A.U.R. pentru a constata (cel putin in plan ideatic)o consistenta cu totul diferita calitativ, de continutul celorlalte partide; care realmente afirma acelasi lucru frumos si promitator, dar in felurite forme. Desigur ca oarecari retineri le putem manifesta in sinele noastru, pana ce faptele lor vor face dovada concreta a intentiilor lor cele bune, pentru ca incarcatura morala a promisiunilor, este realmente cu totul notabila. si cu atat mai mult, promisiunile mai dificil a fi infaptuite.
Nu le va fi deloc usor.
Alaturi de Dumnezeu si noi ar trebui sa-i ajutam, pentru a nu se indeparta, de la tot ceea ce este frumos in viata cu adevarat crestina.
Suna desigur desuet, daca nu chiar mistic, desi pentru mine cel putin, trairea in viata crestina, suna mai bine si mai dens, decat viata promisa de catre prea multi dintre oamenii nostri politici. Frivolitatea promisiunilor lor, se va pierde ca intotdeauna, cu o condamnabila si constanta uitare.