Am văzut pe FB că poza lui Ciprian Muntele cu premierul Dacian Cioloș strângând gunoaie în Parcul Văcărești a făcut istorie. Mii de oameni au distribuit-o și s-au bucurat de firescul ei.

Vă atrag atenția respectuos că domnul Cioloș nu a salvat aseară România dintr-o criză. Modul in care s-a raspandit fotografia de la Parcul Văcărești spune mai mult despre noi decât despre el. România așteaptă normalitatea, firescul si civilizația ca pe apă. Iar până la Cioloș nu prea a venit nimeni sa ne arate asa ceva.

Dar nici măcar asta nu e o știre. Știrea este că au existat câteva sute de oameni care în mijlocul săptămânii, în mijlocul zilei, la peste 30 de grade au venit și au strâns gunoaiele făcute de semenii lor care lipseau de acolo. Iar cea mai importantă parte a acestei știri este tocmai finalul ei. Absența multor oameni de la povestea asta. În general absența celei mai mari părți de Românie, căreia nici nu-i pasă, nici nu prea vrea. Va afla încetul cu încetul.

Altfel, să vă spun cam cum arată treaba. Văcăreștiul are vreo 186 de hectare și acum vara este plin de stuf. E înalt cât casa și brăzdat încolo și încoace de cărări, Pe cărările astea, lumea vine și aruncă chestii. Am găsit faianța dintr-o baie sau bucătărie, ce-o fi fost. S-au umplut vreo cinci saci și nu a fost chip să-i dai de capăt.

Prin morman mai sunt lustre, saci de rafie, iar natura a început să craescă prin ele. Mai încolo, cineva a aruncat o canapea. Peturi sunt mai puține că s-a mai trecut pe aici. În schimb, pe dig sunt mii de cioburi de sticlă, moloz și faianță aruncate ani la rând.

Nu o să fie chip să fie strânse în patru mandate de premier și de toți premierii. Se pot strânge doar când lumea se va opri să arunce. Iar dacă nu înțelege, trebuie amendată până la sânge, că altă cale nu-i. Eu sunt mulțumit că am cărat doi copii cu mine și i-am pus să învețe. În mintea mea,  asta face cât o zi de școală. Sper că și în a lor.

Foto: Ciprian Muntele