Ea vine de multă vreme în timp; a crescut, a învățat, și-a rafinat metodele și, mai ales, a învățat cum să supraviețuiască.  După ce am scris vineri, m-a căutat o mamă care a avut băiatul în clasa celebrei doamne, dar cu mai multe generații în urmă. S-a izbit repede de sistemul de lucru agreat de domna învățătoare. În primul rând, aceasta dezvoltase o tehnică. Părinții erau chemați separat, la discuții.

Li se punea în vedere că sunt multe cheltuieli, că sunt nevoi mari. Care ajungeau până la 100-150 de lei de copil. Banii intrau în fondul clasei:  “Ne chema separat pe fiecare părinte în timpul saptămânii, câte o oră, ne cerea bani pt fondul clasei (150 roni), bani pt bodyguard (5 roni), pt serbari, pt profesori, pt jaluzele, să schimbăm parchetul, bănci”.

Nimic ieșit din comun. Cred că în toate clasele din România se întâmpla asta. După puterea părinților și după disponibilitatea lor. Doar că doamna – potrivit celei care mi-a scris – a făcut din asta o obligativitate. Și apoi a construit un sistem prin care, odată cu poveștile astea, își arăta disponibilitatea în a primi diverse atenții. Dacă nu te prindeai repede, copilul avea de suferit.

Cel mai greu moment era cel al cadourilor. [citat]Se strângea, după cum bine știți, pentru directoare, pentru adjunctă și, în general, pentru oricine se întâmpla pe acolo. Ciudat era că directoarele de acolo nu cereau niciodată. Mai mult, nici măcar poveștile uzuale legate de bănci, tablă și ce se mai poartă prin clasă nu erau obișnuite.[/citat]

Doamna care mi-a scris știa acest lucru pentru că fetiția ei învățase la școala 10 înaintea băiatului. Învățătoarea fetei nu considera că e necesar un pachet pentru școala de fițe. Mai exact, doamna Blându pare să fi fost model inspirațional pentru pachetul complet. Ea venea din noua generație de învățător-antreprenor.

Problema e că, dacă nu luai parte, copilul avea de suferit. Băiatul povestitoarei mele a fost izolat în clasă, chiar de învățătoare. De exemplu, la serbări primea cele mai mici și mai nesemnificative roluri. [citat]Cele două femei s-au contrat pe tema asta. Rezultatul? Până și femeia a fost izolată de grupul părinților.[/citat] “Am spus tuturor părinților că nu e corect ca rezultatele la învățătură să se primească în funcție de cadouri și banii care erau ceruți de d-na învățătoare pentru capriciile dânsei.”

Drumurile lor s-au despărțit odată cu concediul de maternitate al doamnei Blandu. La predarea de ștafetă către noua învățătoare, aceasta primit și recomandări. Cine sunt vârfurile clasei, cu părinți interesați și cine sunt copiii care merg mai prost, pentru că părinții sunt “neinteresați”.

Nu vă scriu toate astea pentru a contura portretul doamnei. Cred că întregistrările sunt clare. Povestea ar fi putut continua mulți ani. Dar ea trebuia să aibă un final și o pildă. Și un erou. E de ajuns un singur om să se pună împotriva curentului Și dacă nu reușește singur, să știe că presa îl va ajuta întotdeauna.

Mai e și un revers al medaliei. Că de multe ori confundăm binele copiilor noștri cu un drum mai ușor. Că foarte des, chiar noi suntem curentul ăsta care mătura tot în cale. Și că astfel nu facem decât să pregătim o generație care să bucure, să înțeleagă și, mai ales, să nu se opună viitoarelor doamne Blându.