Aș spune că e o metodă suplimentară și nu neapărat cea mai relevantă. Dar te ajută să vezi cine are șapte ani de acasă și a crescut mare politicos. Metoda se numește răspunsul la telefon. Știu, nu e obligatoriu să-mi răspunzi, dar poți să-mi dai un semn că te deranjez și revin.

Majoritatea răspund, iar dacă nu pot răspunde, îți dau un semn, îți explică ce și cum sau revin mai târziu. Și, culmea, cei care fac lucrul ăsta cel mai des sunt liderii de partide. Ajunși în vârful profesiei lor, probabil știu că e preferabil să explici politicos de ce nu vorbești, decât să devii arogant. Unii îi roagă pe consilieri să vorbească. Ba, alții revin cu telefoane explicative și după 24 de ore.

Fac o scurtă recapitulare din săptămâna asta. Un mare primar nu răspunde nici la SMS, nici acum nici altă dată. Știu că are telefonul meu că m-a sunat când a avut nevoie și că a fost politicos. Un consilier al unui mare europarlamentar care a dispărut în cea mai mare ceață. Nici măcar nu a mai răspuns dacă se poate sau nu ce îi solicitasem. Un alt primar și un președinte de Consiliu județean. Ah, dar ei sunt vorbitori de maghiară, nu e clar dacă au înțeles ce am scris.  Și un lider de grup care nu mai răspunde la telefon ori la sms, ca și cum eu și colegii mei am dispărut.

Varianta intermediară: un ministru care mi-a spus că e în ședință și apoi nu mi-a mai dat niciun semn, deși bănuiesc că s-a terminat ședința, că l-am văzut pe la televizoare.

Să nu mă înțelegeți greșit. Oamenii ăștia nu sunt datori să-mi răspundă la telefon. Înțeleg că deranjez la momente nepotrivite și că ei au și treabă. Dar nu sun niciodată aiurea. Nu vreau să-i țin de vorbă sau să mă bag în seamă. Ci să răspundă punctual la lucruri care țin de ei. Nu e o relație de prietenie, este profesională.  De aceea mă aștept să-mi dea un fel de răspuns mai devreme sau mai târziu, chiar și un refuz. Totuși te-a sunat un om, nu a lătrat un câine.

România este o țară atipică. În care relația dintre jurnaliști și politicieni e foarte directă. Ei știu asta pentru că atunci când li se întâmplă să sune un jurnalist, acesta le răspunde. Și vine o vreme a anului când au mare nevoie de tine. Și atunci te caută, sunt prieteni și este exact lucrul pe care eu îl urăsc. Dacă nu-mi răspunzi niciodată, nu te aștepta că o să te primesc cu bucurie. Apropo, ia uite, iar vine perioada aia în care veniți pe la noi.