În săptămânile următoare, Parlamentul va audia un număr de 26 de ambasadori propuși de președinție pentru noile posturi. E o mișcare mare în diplomația românească și absolut firească în orice democrație. Din când în când, administrațiile schimbă ambasadorii din rațiuni politice, administrative de performanță. Există și o durată estimativă a mandatului, patru ani, dar lucrurile sunt mai flexibile.

Dacă te uiți pe listă, vei constata că majoritatea celor propuși sunt profesioniști cu grade înalte în diplomația românească. Fiind un sistem relativ închis nu știm performanța reală a acestor oameni, dar o putem evalua pe baza unor factori cheie în relația statelor.

Aici este o prezentare a tuturor ambasadorilor

Ce ar trebui să știm?

Evident, însă, că mutările cele mai vizibile sunt legate de vedetele din lista de nume. George Maior pleacă din Statele Unite și merge în Iordania. Dacă te uiți la trecutul domnului Maior nu e o mișcare nepotrivită. Om cu experiență de servicii secrete, el merge într-o țară foarte complicată din punct de vedere geo-politic. Emil Hurezeanu cu experiența sa germană merge în Austria. Firesc ai spune, deși Austria are particularitățile ei. Este o țară placă turnantă unde se întâlnesc finanțe și idei din Estul sălbatic, Orient și vestul civilizat și cu totul alte provocări decât Germania.

Numirea cea mai interesantă este în Statele Unite. Și care are nevoie de explicații. Este vorba de o numire politică, nu profesională. Președintele trimite acolo cel mai important sfătuitor al său, Andrei Muraru. Este un om tânăr, energic, cu un trecut de istoric și administrație și cel care a decis de-a lungul timpului multe din aceste numiri.

În afară de calitatea sa politică și încrederea deplină pe care i-o acordă președintele, domnul Muraru nu are însă un trecut care să justifice această demnitate. I s-a oferit cea mai înaltă poziție din diplomația românească și desigur partenerii noștri vor observa că România a trimis cel mai important funcționar al administrației prezidențiale la Washington. Asta are valoare politică, dar poate să și livreze?

Dar de fapt ce vrem?

Care sunt prioritățile României în raport cu Statele Unite? Trei la număr: securitate geo-politică, investiții și ridicarea vizelor. Ne-a reușit doar prima și asta doar prin eforturi financiare uriașe. Adică, pe șleau, am cumpărat arme de la americani de s-au golit cuferele. În schimb stăm sub umbrela lor politică.

În rest, celelalte obiective au fost ratate cu brio de România. Și de ambasadorii săi care aveau o greutate mai mare decât a domnului Muraru. Dar poate el va reuși, deși acesta nu este un efort individual.

În fine, mai e o chestiune. Ce justifică aceste numiri? Ce ar trebui să știe publicul despre aceste alegeri? După cum vedeți, nimic. Asta pentru că domnul președinte nu dă interviuri niciodată. Ultimul l-a dat în 2017. De ce ar trebui să știe și unii ca noi ce mandat are domnul Muraru la Washington sau alții în zonele lor. Ce obiective li s-au fixat și cum le este evaluată performanța? Nu că m-aș aștepta la niște răspunsuri relevante, dar măcar să spălăm obrazul. Dar despre mandatele anterioare ce ar fi de spus? La fel, nimic. Tovarășii știu mai bine.

Aici este un interviu cu Andrei Muraru despre torționarul Vișinescu

Am mai scris despre tăceri aici