Unde ați fost și pe mâinile cui ați lăsat România? Mă gândesc că și printre oamenii care citesc aici se află dintre cei care nu au fost la vot. E ok așa cum a ieșit? O să fie mai bine? Să vă explic eu cum a ieșit.
Este cea mai mică prezență la niște alegeri din istoria României. Adică nu mai avem un contract social. Acel acord nescris dintre public și partide în care partidele promit ceva și publicul verifică dacă se întâmplă. Lumea a spus oricum n-ați făcut nimic, oricum ne-ați păcălit și nu mai vrem să vă votăm. Știți, exact cum a spus mai demult, Alina Dumitriu cu ”mă piș pe el de vot.”
Îi judec pe cei care așteaptă cu mâna în fund să schimbe partidul ceva. Că de acolo începe, așa gândesc ei. Ei bine, ăsta e un drum cu două sensuri. Nu poți să le ceri domnilor de la partide ceva dacă nu vii și cu o mișcare în sens invers. De la plata taxelor la strângerea gunoiului. Nu e ca și cum societatea noastră perfectă s-a săturat de niște nepăsători.
Asta ne-a dus la următoarea situație. PSD, urmașul partidului comunist a rămas cel mai important partid din România. Orice am face, orice ar face, acest partid care ne-a pus ștampila de țară fostă comunistă ne va însoți mulți ani de acum. E un pilon de stabilitate de care nu ne putem desprinde nici 30 de ani mai târziu. În ciuda tovarășilor, a afacerilor, a corupției, a promovării multor terchea-berchea, PSD e mereu acolo. De 9 ori la rând, de veghe să nu se întâmple nicio reformă majoră.
PNL și aliații lor de la USRPLUS, să le zicem partide pro-europene, au suferit o înfrângere majoră.
PNL în comparație cu așteptările și sprijinul pe care i l-a dat președintele Iohannis. Era de așteptat ca tot ce-au făcut în ultima perioadă să fie taxat. Dar mai ales faptul că și ei refuză să se desprindă de anii 90. De promovarea pilelor, de forța organizațiilor, de numirile politice, de incapacitatea de a privi spre viitor.
USRPLUS nu și-a mai atins scorurile bune de la europarlamentare și acum lumea a ajuns să se întrebe de fapt cine sunt ei. În calitatea lor de nouă clasă politică merită o discuție separată
Și, da, am ajuns la povestea cu AUR. Partidul Alianța pentru Unirea Românilor de care mulți dintre voi spuneți că nu ați auzit. Și eu am spus asta, deși pe liderul lor George Simion îl știu de vreme îndelungată. Și e firesc ca voi să nu fi auzit pentru că la alegerile locale au obținut 1 la sută dintre voturi. Acum, creșterea asta explozivă, până la opt la sută, în două luni, ar trebui să stârnească mai curând întrebări decât aplauze.
Cum e posibil fără să-i știe nimeni? Păi e posibil pentru că ei au avut o campanie care a funcționat pe FB și la firul ierbii. Asta e foarte scump. Cine a dat banii? Păi să răspundă ei . Ei au declarat 42 de mii de lei încasări pentru campanie. PSD și PNL au câte 32 de milioane, dar rezultate mult mai proaste, raportate la cheltuieli. Bizar, nu?
Cine sunt? Oameni tineri, cu istoric revoluționar, dar și oameni bătrâni cu istoric, pesedist, ultraortodox, conservator și pe alocuri securistic.
E un partid care strâne multe frustrări legate de sărăcie, lipsă de educație, curente europene, globalizare. Și de care puteți lega multe dintre evenimentele ultimelor luni. Bătălia pentru pelerinaje, bătălia împotriva măștilor, teoriile conspirației, atacurile împotriva statului care lupta cu COVID, toate au un numitor comun aici.
Rezultatul nu schimbă decât în mică măsură conformația Parlamentului, iar PNL și USR vor avea dificultăți la guvernare trebuind să negocieze fiecare proiect. În fapt, asistăm la aceeași distribuție de ani buni, mai mult, partidele clasice reușind să-și consolideze prezența în Parlamentul României.
Este foarte dificil ca, în această situație, România să găsească o cale politică și un acord care să ducă la modernizarea Constituției, la reașezarea legilor justiției, la restructurarea sistemului bugetar sau la fixarea priorităților de investiții.
Drept urmare mă piș pe el de vot are o valoare mai mare anii ăștia pentru societatea noastră pentru că ne va trage înapoi binișor.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
„Unde ați fost și pe mâinile cui ați lăsat România? ” Acasă cu un copil de 6 luni. Nu am buletin de localitatea în care locuiesc cu soțul și am aflat cu stupoare ca nu pot vota pe liste ca la europarlamentare și nici prin corespondenta pentru ca e mai ușor sa trimiți un plic cu un vot la în România din Austria decât din interiorul propriul tari. Deci din casa noastra, a votat un singur membru. Situație similara a fost în cazul fratelui meu care din cauza jobului și a pandemiei, nu a putut pleca dintr-un mare oras/centru universitar pentru a veni acasă sa voteze. Mai ușor cu „de lene/silă nu votează tinerii” pe scări, ca eu una nu am votat ca „ai bătrâni” au făcut imposibil sa se voteze de oamenii tineri și mobili. Sau mai bine zis, nu au făcut nimic în tara cu internetul de mare viteza și ieftin, în conditii de pandemie unde munca remote se tot promovează. Și ca side note… Eu cu un copil de 6 luni lucrez într-un spital covid ca medic, deci chiar nu sunt genul de om care sa ceara și sa nu ofere, dar felul cum se arunca vina pe oameni „ca se pisa pe el de vot” îmi provoacă scârba. Majoritatea colegilor mei (detașați sau fără mutații) li s-a îngreunat accesul la vot cum se îngreunează birocratic totul în tara asta și apoi va mirați de ce pleacă în tari unde lucrurile merg mai ușor, mai logic, mai puțin frustrant… Poate frica de AUR, ii va indemna la schimbare, dar tare imi e frica ca mai repede îmi va pleca bebelușul la studii/munca în străinătate decât sa se reformeze sistemul politic