Nicio vorbă despre politică sau politicieni. Tot mai mult îmi dau seama că ceea ce se întâmplă acolo între ei nu mai are legătură cu România noastră. Dacă o să am ocazia, o să le bat obrazul pentru câteva chestiuni nerezolvate. Lista dorințelor mele e legată de oamenii cu care mă întâlnesc și locurile pe care le văd. Scriu aici începutul ei și o mai completez cu timpul. Ordinea e aleatorie:

• Aș dori ca directorii de spitale cu care mă întâlnesc să nu îmi mai spună că nu au bani de căldură. Iar medicii să îmi zică că cea mai gravă criză din sănătate a încetat. Că au din nou medicamentele și materialele care le-au lipsit toate în finalul de 2013.

• Mi-aș dori ca  șefii de la Casa de sănătate să înțeleagă că recuperarea nu e un moft, ci o necesitate și că oamenii pot trăi bine și foarte bine, dacă fac recuperare. Să înțeleagă astfel încât Maria, o fetiță de 9 ani, și gemenele de 13 ani cu care mă întâlnesc la cabinet să primească mai mult de 20 de ședințe de recuperare pe an. Gimnastica medicală pentru copii ar trebui plătită integral și nelimitat de stat.

• Aș dori să cumpăr lapte și brânză de la doamna din Câmpulung Muscel care i-a uimit pe toți prietenii mei cu produsele ei. Nu știu dacă ați aflat știrea ignorată de tot Guvernul României, că de la 1 ianuarie țăranii sunt obligați să aibă niște aparate special de răcire, pentru a-și vinde produsele în piață. Adică să respectăm standard impuse de UE. Majoritatea, dacă nu chiar toți cei care vând în piață, nu pot respecta standardele. Prin urmare, nu vor mai fi țărani în piață. Încă mi-e greu să cred că niciun guvern nu pregătit momentul ăsta, facilitând cumpărarea a măcar un tanc pentru fiecare localitate.

• Vreau ca școala lui Vladimir să găsească bani să mai angajeze un paznic. Mi-aș dori ca banii să vină de la Primăria Sectorului 6, care plătește doar unul. Nu-i bai că strângem noi 5 lei să ne păzim copiii. E vorba de ceea ce trebuie să facă statul în astfel de situații.

• Aș mai dori ca școala lui Vladimir să aibă sală de sport adevărată, nu una improvizată într-o sală de clasă.  Sportul e la fel de important în dezvoltarea unui copil, ca și învățătura în sine.

• Sper ca discuția despre cadouri școlare să înceteze într-o formula legală, corectă și permisivă, care să înlăture conflictele de interese. Să nu împiedice nimeni recunoștința față de profesori, dar nici să o stimuleze într-o formă de plată.

• Aș dori să nu mai înjur șoferii de BMW și Mercedes care nu au răbdare în uriașa coloană care leagă Ploieștiul de Brașov prin Cheia. Aș dori ca și ei să respecte civilizația care s-a născut în trafic: mergem încet, cu 50 la oră, nu depășim, dar mergem și ajungem sigur, deși cu jumătate de oră întârziere.

• Nu îmi pun dorințe legate de autostrăzi: mi-am pierdut orice speranță. Și oricum e o dorință legată de politic.

• Îmi doresc ca Rareș Mănescu să iasă din cursa pentru cel mai prost primar din București. Scuze, cursa pentru primarul inexistent. Domnule Mănescu,  faceți măcar curat, că în rest nu mai am speranțe. Și dacă dați drumul la parcul Moghioroș vreodată sper să nu văd că ați construit restaurante acolo, cum se aude. Și că parcul are fix aceeași suprafața cu cea închisă.

• Cea mai mica dorință e adresată lui Sorin Oprescu. Visez că Sorin Magicul va inaugura măcar strada care leagă Piața Victoriei de Casa Poporului.