1.Nu există chestiune mai îngrijorătoare decât absenteismul. Nici 40% este o cifră de tot plânsul. Și nu ai ce să le impuți oamenilor. Alegerile, partidele, oamenii lor au devenit un produs. Dacă lumea nu vrea să cumpere, producătorul trebuie să-și pună întrebări.

În cazul nostru e vorba de unul singur, Klaus Iohannis. El trebuie să se întrebe unde sunt românii care l-au susținut la alegerile prezidențiale. Ce-a făcut și ce n-a făcut. Ce așteaptă lumea de la el și cât mai are de gând să nu se ridice la mica înălțime a așteptărilor noastre.  Poate în următoare zile se gândește serios dacă mai vrea să candideze.

2. Spuneam în urmă cu un an că numirea lui Dacian Cioloș este cea mai mare victorie a clasei politice. Că toată lumea primește ce dorește. Iohannis avea ”guvernul meu”, PNL venea la putere, PSD pleacă în opoziție de unde a putut trage cu toate puterile. Și mai spuneam că niciuna dintre cererile de după Colectiv nu va fi pusă în practică. Au fost puse în practică doar cele care țineau de Cioloș. În rest, toată lumea l-a demonizat și-a avut un cal de bătaie. 

Atenție, nu e vorba doar de demonizarea lui Cioloș, ci de un sistem de valori care este pus sub semnul întrebării: presă, libertăți civile, ong-uri sau minorități. Asta este de fapt pierderea cea mai mare.

3.PSD s-a abținut să enerveze lumea înainte și în timpul campaniei. Nicio problemă. O face imediat după când Liviu Dragnea se gândește să preia funcția de prim-ministru, în pofida legii. Se aude din ce în ce mai des că legea va fi schimbată, tocmai ca să permită acest lucru. Iar acesta va fi cel mai prost semnal pe care îl poate da clasa politică: orice este posibil pentru atingerea unui interes personal. Dacă Iohannis acceptă această schimbare, pote să plece.

4.PNL își merită soarta. Cel mai prost rezultat dintotdeauna, o conducere nevolnică și care a renunțat la valorile liberale. Frica de a construi, frica de a  vorbi și pentru cei puțini, blaturile cu PSD, asta a trimis oamenii acasă. Nu aveai de ce să mai votezi acum cu PNL.

5.Dacian Cioloș a vrut să intre în mocirla politică, dar numai cu costum de scafandru. Să faci politică nu e o rușine. Să furi, este. Iar ezitările lui Cioloș i-au luat mandatul. Nu poți să fii și una și alta. Dacă vrea să fie lider, trebuie să-și asume. Altfel, întoarcerea nației la politică este firească. Tehnocrația este o excepție. Îmi pare rău de bunul-simț și normalitatea sa, care îmi vor lipsi.  

6.USR este vestea bună. După 25 de ani, o nouă formațiune, care nu are nicio rădăcină comunistă vine în Parlament. Oameni noi, alte viziuni, îi aștept să spargă gașca. Nu-mi fac iluzii că sunt cei mai buni sau mai curați, dar cred că au făcut o fisură majoră într-o castă care a lucrat doar pentru ea. 

7.Este fabulos ce reușește să facă Traian Băsescu pentru el. A intrat în Senat, singurul din partidul său. Cum-necum, știe să se strecoare printre ușile care se închid. Eu l-aș pune, drept premiu, în aceeași bancă cu Tăriceanu și el singurul senator al partidului său. Mi se pare simbolică această imagine a celor doi care au făcut și desfăcut, dar doar pentru ei.

8.Trebuie să reînvățăm cuvântul coabitare. După Băsescu-Tăriceanu, după Ponta-Băsescu vom avea cuplul Iohannis-Dragnea. Deocamdată, cel din urmă pleacă cu un avantaj. Iohannis a arătat, însă, în unele momente că poate să joace. Să vedem dacă are chef.  

9. Toată clasa politică, dar toată, ne-a promis un referendum inutil pe tema familiei tradiționale. Nu vă bucurați foarte tare, încă. Dacă îl vor face, sub el se vor ascunde multe minuni. Dar până atunci, aștept cu interes restaurația din justiție, care sigur va veni.