În Ordonanța militară șapte, guvernul a aprobat zborurile cu lucrători sezonieri către țările în care aceștia muncesc. Articolul este urmarea unei înțelegeri între guvernele de la București și Berlin, ca 40 de mii de oameni să ajungă la muncă agricolă în Germania. Este perioada recoltării sparanghelului și sunt prea puțini oameni să o facă. 

O cerere similară a venit din Italia, care are nevoie de 100 de mii de oameni în agricultură. De fapt, o treime dintre cei care lucrau în agricultură italiană erau români. Acceptul statului român a stârnit o serie de proteste. România s-a dovedit a fi în continuare mâna de lucru ieftină a Europei și furnizoarea sa de zilieri, se spune în mai multe luări de poziție. 

Este chestionată, firesc, și siguranța sanitară a acestor oameni. Călătoria se va face doar cu avionul, muncitorii nu vor avea voie să iasă din ferme 14 zile, va fi un fel de carantină în timpul muncii. Evident că traiul lor este în comun.

Toate aceste chestiuni sunt combinate cu abordare euro-sceptică sau naționalistă, după caz. Este o încercare electorală, pentru a argumenta de acum celebra zicere ”suntem sluga Europei”.

Întrebarea care se pune este, însă, dacă producția agricolă a Europei poate fi supusă riscului în aceste zile? Putem găsi un echilibru între siguranța acestor oameni și riscul de a rămâne fără mâncare în această toamnă? Că vrem sau nu vrem, România importă o parte din mâncare. Incapacitatea celor care care ne conduc ne-a adus în această situație. Rațiunea spune că, dacă nu sunt culese câmpurile din Europa, vom trece printr-o grozăvie pe care Europa nu a văzut-o de ani buni, foametea. 

Iar contractele acestor oameni să trebuie fie dublate de controale sanitare permanente, care să se ocupe de siguranța nu numai a muncitorilor, ci a tuturor cetățenilor din zonele respective. O sarcină dificilă, dar care trebuie să fie îndeplinită în folosul a câteva sute de milioane de oameni. Aici nu este vorba de profit, ci de supraviețuire. Iar acești oameni devin muncitori cheie. 

În fine, la chestiunea românească. Vedeți deosebirea dintre politicienii noștri și ai lor? Germania și Italia s-au organizat ca să salveze mâncarea. Știți vreo inițiativă de la noi care să-i ajute pe fermieri să folosească această forță de muncă revenită în țară? Fermierii s-au plâns mereu de lipsa ei. Acum e aici, dar nimeni nu le oferă un ajutor. Și încă ceva. Ani buni, nimeni nu a aruncat niciun ochi către oamenii care câștigă un ban chinuit în afară. Ba, și-au luat și înjurături. Azi cei care i-au făcut în fel și chip, dar nu le-au asigurat protecția nicicum, le plâng ipocrit de milă. 

Este clar că această situație nu se salvează aici și acum. Este un moment cheie în care nu putem repara ce-am ratat în lunile trecute. În anii trecuți. România nua. făcut nimic ca saă-și schimbe modelul economic. De fapt despre asta este vorba. Avem nevoie ca în lunile și anii următori să facem ceva în care să nu mai fim zilierii Europei. 30 de ani de regimuri politice nu au investit în bogățoa și deșteptăciunea oamenilor României. I-au lăsat needucați, i-au lăsat săraci, fără infrastructură. Nu au știut să apere agricultura și fermierii. Nu au reușit nici saă protejeze nici măcar pământul. 

Ce are de făcut acum România este să schimbe modelul economic de la muncă ieftină la valoare adăugată. Acesta este cel mai mare efort și cel mai imporatnt pe. care  trebuie să-l facem. Brațele ieftine trebuie să fie înlocuite de muncă deșteaptă și de produse c are să se facă aici. În această nenorocire este ascunsă o oportunitate uriașă și anume refacerae unor lanțuri de producție care să nu mai ducă până în China. Perioada lui ieftin și repede trebuie înlocuită cu sigur și de valoare. Întrebarea este dacă cineva dintre politicienii români vede acest lucru.