O prietenă pasionată de sporturi de iarnă îmi spune că a făcut un calcul și că i-a ieșit că Sinaia e cea mai scumpă stațiune de schi din Europa. E un calcul subiectiv, dar într-adevăr e scump de te doare. De la restaurant până la orele de schi. Mai mult, Alina a surprins un dialog într-un magazin cu tot felul de lucrușoare, în care o clientă spunea: ”aș mai vrea lucruri de la dvs, dar o săptămână la Sinaia m-a costat cât tot concediul de astă-vară în Cuba”. Drept urmare o să mă întrebați de ce mergem acolo și o să vă explic ce îmi place și ce nu-mi place. Și cum arată când trag linie.

Ce îmi place

Că e foarte aproape de București. Și de acasă până la hotel facem maximum două ore. Te mai înfunzi uneori la Comarnic, dar nu mai mult de 10 minute.

Ai pârtii de schi (de fapt Vladimir are) pentru toate categoriile, mult mai multe decât în stațiunile apropiate.

Dacă te trezești de dimineață găsești loc în parcare chiar lângă telegondolă.

Apres-ski-ul de lângă pârtie chiar are un patron mișto care trece pe lângă fiecare masa, stă de vorbă cu toată lumea, îți găsește loc și, în plus. la ora 13 și la ora 18 împarte zdrăngănitoare tuturor și iese une fel de iodler general.

Îmi place să stau la Cota 2000, la Ceaunu’ Crăpat, să beau ceai și să mă uit pe fereastră. Locul e superb.

Ce nu îmi place

Pot să înțeleg că oamenii ăștia profită de apropierea de București cât se poate de mult, că banul se face ușor profitând în felul acesta. Dar pentru asta trebuie să dai respect înapoi.

În rare locuri vezi bon fiscal. Ba, prietenul Petreanu mi-a tras atenția, într-un restaurant chiar elegant, că am primit nu un bon fiscal, ci un fel de notă pentru calculul nostru.

Prețurile pentru monitori nu mai sunt în funcție de numărul de copii cu care lucrează. Suta de lei pe oră a devenit standard. Și lipsa de punctualitate.

Trebuie să plătești și la telegondolă, și la teleferic. Societăți diferite, cozi separate, prețuri de-ți stă mintea în loc. Practic ski-pass-urile transformă zona de aici aproape în una prohibitivă. Trebuie să-ți faci bine socotelile înainte de a te apuca de treaba asta.

Hotelul se zbate să atingă cele patru stele anunțate. Ceri un pat de copil, dar nu-l primești decât după lungi insistențe. Mic dejunul e o chestie care nu te îmbie și nu găsești niciun loc de lăsat bagaje, ca să nu le cari cu tine în ultima zi în care stai.

Seara nu mai ai ce face. Ești obligat să stai într-un restaurant. Sau poate ai, dar în hotelul în care eram nimeni nu s-a oboist să pună un pliant cu ce se mai întâmplă prin Sinaia.

Aș putea să vă fac o listă și mai lungă. Dar e destul atât. Cert este că am plecat cu sentimente amestecate. E un loc ok, dar cei care îl administrează dau impresia că sunt puși să facă bani mulți și repede. Și că nu-i interesează dacă revii.