Klaus Iohannis zâmbește reținut în fotografia cu Donald Trump. Mai curând e veselă doamna Iohhanis, iar cuplul american pare de la muzeul figurilor de ceară. Știți cum se fac fotografiile astea. Președinții, prim-miniștrii stau o bună bucată de vreme la o mică recepție și primesc un număr de ordine precum noi la pașapoarte. Pe măsură ce numărul lor se apropie, se așează la o coadă și așteaptă strângerea de mână protocolară. Asta durează cam un minut și se lasă cu multe zâmbete.

Greutatea pică pe umerii președintelui american, oricare ar fi el. Oamenii știu că fotografia asta este mai importantă în tara de destinație decât in cea de origine. De asta vreme de o oră și jumătate stau cuminți și fac acest exercițiu dureros. Fiecare dintre cei care au stat la coadă au de transmis un mesaj în propria țară. Așa cum face și domnul Iohannis. O nouă întâlnire cu prietenul Trump. România și SUA sunt deja într-o relație excelentă. Cei doi par să fi devenit amici. Legătura este consolidată și de cumpărăturile de rachete pe care le facem cu atâta abnegație. 

Fără îndoială, România este pe traseul corect și într-un vârf al diplomației sale. Iohannis chiar e o vedetă regională, exact cum și-au dorit predecesorii săi. Lucrurile merg bine. Doar că atât. Și că acest lucru nu este deajuns. Președintele a ales să lucreze doar regional și asta nu poate fi în regulă. Nu poți să pozezi doar pe plan extern în timp ce în țară PSD desfășoară o adevărată restaurație. Tehnic, Klaus Iohannis este absent din toate dezbaterile naționale. Nu folosește niciuna dintre pârghiile sau puterae sa pentru a preîntâmpina ceea ce face PSD. 

Președintele nu vede și nu spune nimic de gravele probleme economice create de măririle de salarii ale bugetarilor sau cele din administrația publică. Deși este călător neobosit nu vede nimic din faptul că guvernul a oprit practic investițiile.

Nicio vorbă de la Klaus Iohannis despre ce se întâmplă în justiție. Despre modul în care pachetul de legi propuse va modifica puterile și competențele politicului, dar chiar și pe ale sale. Președintele a lăsat magistrații să se descurce de unii singuri în fața unui asaltt incredibil. Nu discută nici măcar temele legitime din justiție și care ar fi necesare, de la funcționarea CCR până la controversele legate de activitatea unor magistrați.

Concomitent, șeful statului asistă cu interes și preocupare, probabil la prăbușire serviciului secret intern. Acuzațiile fostului ofițer Dragomir sunt grave chiar și așa nesusținute de probe. Nici faptul că dezvăluirile sunt preambulul unui scenariu care să reașeze controlul SRI nu-l mișcă pe Klaus Iohannis. A rezolvat-o scurt: ”nu are credibilitate.” A bifat și cam atât. Nici vorbă că subiectul este anchetat de Parlament.

Președintele, profesor de altfel, este cu totul absent din uriașele dezbateri legate de școala. Nu vorbește de manuale, de avize ISU, de auxiliare. Nimic.

Este evident de ce tace atât de mult. Președintele are ca scop un nou mandat. Iar tactica pe care a ales-o  este să lase PSD-ul să se prăbușească sub propriile prostii. Doar că PSD modifică atât de multe legi, paradigme și situații de echilibru pe scena politică încât o să ne trezim cu altă țară până la alegeri. Și nu numai noi, ci și președintele ei absent. Altfel, domnul Iohannis nu ewste ales acolo doar să asigure echilibrul. El reprezintă și acea parte din societate care își dorește ca România să prezerve legăturile sale europene și cu epoca modernă. Iar tocmai pe ceea domnul Iohhaniis îi ignoră cel mai tare. Iar asta o să-l doară foarte tare. Căci nu te poți aștepta ca oamenii să-ți dea ceva lșa schimb când tu nu faci nimic. 

Valabil și pentru domnul Cioloș.