Știu pe cineva care ani de zile a fost director la o fabrică de lapte din România. A fost director și înainte și după 1989. Cred că era una dintre funcțiile cheie pe care un om putea să le aibă în perioada comunistă. Cheia și lăcata la mâncare. Visul întrupat al tuturor, căci putea face rost de la lapte până la brânză și mai ales de cașcaval. 

Cașcavalul, acest Graal al mâncărurilor din România. La un moment dat, omul meu a fost oprit de miliție într-o intersecție. Era un pic atins, ca după o seară complicată la muncă. Oamenii l-au întrebat unde muncește și în schimbul carnetului le-a promis cașcaval celor trei polițiști. A doua zi, pe rând, la poarta fabricii, fiecare s-a prezentat să-și ia roata de cașcaval. Firesc, actele reținute le-a primit doar când s-a achitat de datorie.

Altă dată l-au prins cu o jumătate de sac de porumb pe care-l cumpărase la negru. Îl ducea la țară. Pentru cei mai tineri: era interzis să ai porumb. Era considerat furt și se putea ajunge la pușcărie. Le-a promis polițiștilor nu o roată de cașcaval, ci, atenție, jumătate de roată de cașcaval, că atât mai avea în frigider. S-a dus acasă și-a adus-o. De atunci avea mereu o roată pusă bine ca să nu aibă probleme. 

Un coleg de-ai mei a lucrat înainte de 89 ca șofer la întreprinderea care construia Centrala de la Ceranvodă. Era șofer de director și una din sarcinile sale era ca, atâta vreme cât șefii stăteau la șantier, să dea o fugă la Tulcea să facă rost de pește. Specialistul era de fapt un șofer mai bătrân care îi știa pe toți în zonă. Fiecare mergea cu mașina lui și făceau tot posibilul să nu-i prindă Miliția. 

La un moment dat au făcut rost de doi somni. ”Atât de mari”, mi-a povestit, că i-a pus în mașină cu capul între scaune și coada încovoiată pe bancheta din spate. Misiune era să ducă mașinile pline de pește la București, acasă la șefi. Doar că nu era atât de simplu. Dacă erai prins de Miliție, drept la pușcărie mergeai. 

Așa că cei doi s-au dat pe salopete cu un praf de cretă. Erau plini de substanță albă pe care au dat-o și pe mașini. Când i-a oprit, inevitabil, Miliția, primul dintre ei, cel mai bătrân, s-a dat jos din mașină și i-a spus milițianului : ”stai așa, nu te apropia. Venim de la centrală și avem substanțe periculoase. Noi suntem dați cu materiale de protecție, dar cu tine nu avem ce face.” Și în tot timpul acesta se bătea cu palmele peste salopeta din care ieșeau norișori de praf. Nici că se putea acoperire mai bună. La propriu. Le-au dat drumul. 

Ce voiam să spun cu asta. Că de 30 de ani, Poliția (Miliția) română e aceeași instituție care hărțuiește cetățeanul care își vede de viața lui și e cu ochii mai mereu pe șpagă. Când se întâmplă să ai nevoie de ea, te lasă în pană ca hoții de la Sinești. Iar când faci scandal, o face pe proasta precum șefii de la Ialomița care au mințit o țară întreagă. 

Sincer nu am o speranță că se apucă cineva de reformă acum. Voiam doar să remarc că Partidul Comunist și Miliția sa sunt încă la putere. Dacă nu mă credeți citiți asta.