Guvernul de la Chișinău a căzut. Stânga și-a trecut moțiunea, ba încă cu succes. Guvernul pro-european nu a avut foarte multe șanse. Și sincer, nu cred că a avut nici foarte mult sprijin public.

Prietenii mei din Moldova îmi spun că toată lumea știe la Chișinău că pro-europenii vin la pachet cu corupția. Nu că ceilalați nu ar fi niște golani, dar vorbim de percepții. Orice taximetrist moldovean este dispus să-ți arate clădirile lui Filat din Capitală. Și nu sunt puține. Așa că e greu să înghiți Europa. Poate cu ceva lămâie.

La granița noastră se joacă însă un joc mult mai mare. Un eventual guvern de stânga îl va aduce pe Putin lângă granița noastră. Va fi un guvern dispus să stea sub mâna lui Putin și să-i asculte ordinele. Iar din Transnistria va fi sprijinit de o întreaga armată.

Este pentru prima oară în ultimii zeci de ani când Rusia va veni drept lângă granița noastră. Și asta pentru că în ultimul an, România a stat și a admirat Moldova. Dosarul de la București nu a mai fost lucrat, iar serviciile au stat în contemplare pentru că nu li se cere mai nimic. La Cotroceni se lucrează încet și trist, când se lucrează. Iar la MAE nici atât. Să nu credeți că marea tăcere de la Cotroceni ascunde vreo lucrare neștiută de nimeni și care la un moment dat va răsări ca o lumină.

După cum spun mai mulți oameni care știu realitatea de acolo, la Cotroceni este mai curând lâncezeală. Iar în ultimele luni când Rusia a lucrat masiv în zonă, noi n-am făcut nimic nici aici, nici în Moldova, nici în Europa. Iar când Putin ne-a amenințat direct, președintele nostru nu a răspuns. Pur și simplu nu a răspuns, dând sentimentul că suntem paralizați de frică.

Nu numai că i-am lăsat pe ai noștri, dar ne-am adus dușmanul lângă casă. Și are prostul obicei să nu plece cu zecile de ani. Dar poate îl sfătuiți să se retragă, domnule Iohannis.