Știrea că școala arsă nu are autorizație ISU nu este surprinzătoare. Aș zice că e mai curând o non-știre. Majoritatea școlilor din București nu au autorizație și asta din rațiuni simple. Nimeni nu e capabil să îndeplinească noile normative ISU. Și chiar de le-ar îndeplini cineva, acestea se vor schimba în câteva luni și le vor invalida pe cele vechi.

Ieri am vorbit cu un prieten care lucrează în administrație. E într-o funcție neutră față de problema asta, dar vede ambele părți. Mi-a explicat cum arată toată povestea din interiorul sistemului. Și o să vă spun pe puncte.

Niciuna dintre clădirile vechi nu poate îndeplini standardele actuale de securitate. Pur și simplu, sunt depășite. Noile standarde pot fi aplicate doar clădirilor noi. Dar și la acelea nu mai sunt valabile la clădirile mai vechi de cinci ani.

De exemplu, la un spital din județul prietenului meu, ISU a cerut ca unul dintre culoare să fie mărit la 2,5 metri el având doar doi. Imposibil, clădirea era veche, ar fi trebuit demolată. 

O echipă de control de la ISU va va găsi întotdeauna altceva decât ce a găsit cea care a venit înaintea sa. Verificările astea se fac la șase luni și uneori se bat cap în cap. 

Sperietoarea cea mai mare a tuturor celor care fac investiții este ușa anti-incendiu. Fără ea, lucrurile nu merg mai departe. Mie asta mi se pare o idee bună. Nu știu cât de realizabilă este, însă. 

Cea mai mare distracție o au primarii care nu au apă curentă în localitate. Fără ea nu vezi avizul ISU. Doar un puț nu e de ajuns. Dar dacă asta poate moderniza România, iar e de bine. 

Și în fine, partea înspăimântătoare de-a dreptul este că directorii de școli și spitale dau cu subsemnatul și se angajează să răspundă dacă are loc un incendiu. Fără semnătura respectivă totul e blochează. În fapt, instituțiile publice funcționează pe proprie răspundere. Nimeni nu-și asumă nimic, cu excepția unor directori care nu au ce face. 

De fapt, birocrația românească a născut un hățiș monstru în care toată lumea se acoperă de documente, se descurcă sau se angajează să fie bine. În absența unor investiții mari sau a unor planuri concrete, treaba merge și așa. Adică, după Colectiv, nu s-a schimbat nimic, doar s-au transmis răspunderile în altă parte. 

Ca să iasă din povestea asta, Guvernul a gândit o schemă românească. Nu să rezolve marile probleme într-o încercare națională de a pune la punct un sistem anti-incendiu, ci într-una punctuală din care scapă cine poate. Respectiv, vrea să majoreze suprafețele pentru care nu mai este nevoie de avizare. Iată:

”Conform sursei citate, Guvernul vrea sa majoreze suprafata minima de la care cladirile in care functioneaza unitati de invatamant sa aiba nevoie de astfel de autorizatii, de la 150 la 600 de metri patrati in cazul cladirilor cu destinatie de invatamant secundar, profesional, postliceal sau universitar, inclusiv spatiile de cazare aferente (camine), si de la 150 metri patrati la 175 metri patrati pentru cladirile cu destinatie de educatie timpurie si invatamant primar.”

Și acum că actele vor fi în regulă, scapă cine poate, dar măcar nu se mai întâmplă pe răspundearea altcuiva.