Facebook-ul meu a arătat ca un câmp de luptă după ce am arătat susținere refugiaților care vin dinspre Siria și alte state africane. O bătălie pe care  am pierdut-o, evident. Mi se pare absolut fabulos ce val de indignare este printre cititorii mei la ideea că ar putea veni unii să o frece pe aici, mai tare decât o facem noi. Dar care sunt argumentele, în afară de dat cu fundul de pământ, că aici suntem noi și țărișoara noastră? Sintetizez:

Terorismul. Cum lumea vede în mod clar numai tineri bărbați în toate fotografiile – bărbați fiind și cei care au născut în gara Keleti – atunci, cu siguranță, ISIS-ul a trimis soldați aici care la un moment dat vor arunca Europa în aer. Asta e cu atât mai clar cu cât ISIS a și spus că face asta, iar lucrul este clar consemnat și în textele lui Nostradamus. Cât de posibil este însă să avem noi atentate în Europa? Cât de posibil era și acum. ISIS a reușit să recruteze mii de oameni din Europa care au plecat să lupte alături de ei.

Dacă ar putea să arunce ceva în aer, o vor face cu sau fără refugiați. Europa are însă servicii secrete puternice, iar România se poate lăuda cu un număr de agenți, dublu decât în statele europene. Dacă e pericol, eu cred că ar putea face față. Deocamdată văd că suntem la un nivel de alertă precaut.

Islamizarea Europei. Să zicem că, prin absurd, Europa va refuza să rezolve problema siriană. Și că în următorii ani vor ajunge aici 10 milioane de oameni. Sunt deocamdată pe teritoriul european 500 de milioane de locuitori. Cam în cât timp se va înclina balanța spre un stat islamic aici? Care e posibilitatea ca aici să se aplice legile islamice? Cam cât e acum la Paris sau Londra.

Nesupunerea civică. Sistemele europene sunt inegale. În Franța nu funcționează, sunt probleme în Marea Britanie, Germania pare să se fi descurcat. România are o mică comunitate musulmană de care nu se poate plânge până în acest moment. Nu văd de ce una mai mare o să ne facă mai multe probleme. Nu o să mai publicăm caricaturi cu Mohamed? Ei, bine, ne-au convins să facem asta fără să vină aici.

Îmi spune cineva că arabii care vin nu tratează frumos femeile. Îmi vine să râd. Vă e teamă de unii care violează după toată discuția din vara asta?

În fine, un cititor îmi spune că nu au disciplina muncii. Despre asta, mi-e greu să zic ceva. Deși, cred că am mai auzit-o pe undeva. Cred că era o țară în Europa. Cred că vă e teamă să nu ne dublăm numărul de leneși. Cât despre exprimarea ”o rasă de mincinoși teatrali, parșivi-cronici”, îndrăznesc doar să vă spun că ar trebui să citim ultimele ziare englezești despre noi, românii.

Ce reușesc să înțeleg mai puțin este de ce cele mai dure mesaje le-am primit de la români plecați demult în afara țării. O atitudine de grup, de sectă atacată, mai rar mi-a fost dat să văd, dar desprind concluzia că e un fenomen prin care conaționalii noștri nu au reușit o integrare perfectă în lumea de acolo, ci sunt niște locuitori cu trupul și nu cu mintea în țările lor.

Îmi pare că văd o atitudine de oameni săraci, incapabili să-și depășească condiția și temători la tot ce le-ar putea schimba viața. Recunosc că nu sunt surprins de vreme ce asta e atitudinea des întâlnită și față de țigani. Pe ei îi iubim doar atunci când cântă.

Iar dacă vă tot întrebați de ce nu primesc refugiați unele dintre țările arabe, răspunsul e simplu: sunt niște voievodate de ev mediu unde nu se dau doi bani pe viața nimănui. Noi am reușit cumva să ne împingem statul dincolo de granița asta, dar nu am reușit să-i ajutăm pe toți să sară gardul.

 foto