Întrebarea asta mi-a pus-o fiu-meu, care are 16 ani. Cred că-i sunt dator cu o explicație, iar nouă ne suntem datori cu o lămurire istorică. Ce spunem despre personajul căruia îi datorăm mare parte din libertate, fie că el și-a dorit asta sau a făcut o greșeală.

Întâi de toate să lămurim un lucru. Gorbaciov a fost comunist. Din cei cu idealuri. A crescut gândind la libertate, dreptate și luptă de clasă, plus alte lucruri pe care comunismul le-a sădit acolo. Nu a fost, însă, un stalinist. A văzut ororile acestuia și le-a simțit. A văzut oameni dispărând de lângă el, a denunțat nenorocirile lui Stalin. Și ca orice tânăr s-a opus, evident sistemului. Cât se putea.

Unul dintre profesorii săi din facultate a fost acuzat de ”cosmpolitism fără rădăcini”, în perioada epurărilor, povestește Gorbaciov. Profesorul, o somitate în istoria ”Rusiei kievene” a urcat pe scenă în straie foarte simple, chiar sărăcăcioase, ca să răspundă acuzației. A spus doar: ”Priviți-mă!” Sala a înțeles ironia și a râs cu lacrimi. Gorbaciov printre primii. Așa s-a terminat procesul.

Dincolo de despărțirea de stalinism, Gorbaciov a rămas un comunist. Nemulțumit de cum merge țara și partidul, doritor de o mai mare libertate, dar tot în spiritul în care a fost crescut. A rămas nomenclaturist și a beneficiat de toate privilegiile pe care comunismul i le-a dat. A stat în cercul zero al puterii sovietice ani buni, chiar dacă avea o viziune diferită față de conservatorii comuniști.

El spune că scopul său a fost să-și schimbe țara. Și că nu a vrut putere de dragul puterii. La 80 de ani a afirmat că ”dacă și-ar fi dorit ar fi rămas lider până la data respective.” Dar știe foarte bine că procesul de schimbare i-a scăpat de sub control și recunoaște asta.

Într-un volum al memoriilor sale spune câteva cuvinte care s-ar potrivi oricărui regim democratic. ”Am crezut că principalele valori social-politice sunt libertatea, egalitatea, solidaritatea. Toate aceste valori sunt apărate de generații de luptători social și de fapt sunt fundamentul tuturor curentelor politice.” Dar, adaugă, unele fără altele, nu pot funcționa și că aplicate de unele singure se va ajunge la regimuri autoritare sau totalitare.

Și-ar fi dorit ca asta să fie un testament? Posibil, dar nu funcționează așa.

Ce simt eu este că Gorbaciov și-a dorit un tip de comunism adaptat anilor 90. Poate cu față umană. Fără frânele autoritare asta a dat spațiu fărădelegilor de tot felul. Gary Kasparov susține la un moment dat că România este singurul stat în care proiectul lui Gorbaciov a reușit. Adică, rămânerea la putere a unei linii de partid care să simuleze un regim democratic și cu funcționare capitalistă.

De asta, preferabili lui Gorbaciov și grupului său sunt cei care au vrut să rupă sistemul cu adevărat. Cei care au văzut comunismul ca adevărata nenorocire, nu doar pe liderii săi. Dar avem de ce să-I mulțumim. Regândirea sistemului, ridicarea pârghiilor autoritare a însesmnat momentul în care Europa de est a avut șansa revenirii la normal. Pe care fiecare a exploatat-o mai bine sau mai rău. Însă, fără el, cu siguranță astăzi am fi fost Belarus sau Moldova.