Aveți pe pagina lui Lucian un interviu cu fata care a fost bătută la Straja. Interviul nu spune mare lucru, dar trebuie să citești printre rânduri. Miruna și-a retras plângerea pe care o depusese împotriva interlopului Palesică. Motivele nu sunt clare și nici nu vrea să le spună.

Bănuielile sunt însă mai clare, chit că nu sunt de niciun folos. Niciuneia dintre părți. Dar voi ce-ați fi făcut? Căci scenariul este relativ simplu.

Gândiți-vă că locuiți într-un oraș mic. Cel mai mic, la 400 de kilometri de București. Iar orașul este atât de mic că toți ați copilărit împreună, iar acum vă cunoașteți toți cu toți. Este atât de mic încât interlopii stau la masă cu Poliția. De multe ori nu-i distingi care sunt unii și care sunt alții. Mașinile lor sunt cele mai mari și mai frumoase din oraș, iubitele lor cele mai zgomotoase, iar casele cele mai ochioase.

Ar fi două tabere, dar de fapt este aceeași lume cu două aripi. Și pe undeva la mijloc ești și tu care încerci să-ți duci viața liniștit, cumpătat, cu cât ai și fără să dai. Te descurci cum poți între poliție, spital și primărie. Dai câte o atenție peste tot, dar știi că, în definitiv, nu ești parte din lumea aceea. Ești doar acolo.

Gândește-te că în oraș dreptatea nu sosește niciodată și că în mod sigur nu niște străini de pe Facebook o vor aduce. Tu trebuie să rămâi acolo. Cu munca ta, cu viața ta, cu poliția și interlopii la o masă. După ce iei bătaie, și unii și alții or să vină la tine să-ți explice greșeala. Poate se va vorbi de bani, poate nu. Dar tu știi că ei se vor întoarce toată viața ta. Că nimeni nu pleacă. Că tu acolo îți crești copiii și că o să te întâlnești și cu unii și cu alții în fiecare zi.

Și ți-e frică pentru că nici statul și nici indignarea de pe Facebook nu o să vină să te apere noaptea pe o stradă fără lumini.

Și atunci, ce faci?