Un prieten se întoarce acasă de pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. Face parte dintr-un grup de români, cam zece la număr. O funcționară îi face semn să se tragă deoparte. Urmează 15 minute de interviu milimetric. Ce a făcut în Israel, cu cine s-a întâlnit, cât a stat, în ce case a intrat.

Doamna este politicoasă, blândă și foarte fermă. ”Am simțit că nu pot face un pas stânga-dreapta, că nu pot spune nimic altceva decât ce-am văzut. Nu mi-a fost frică, dar mi-am dat seama că orice cuvânt care nu se potrivește cu realitatea îmi va dăuna mie și grupului. ”

Prietenul meu trecuse prin celebrul ”profiling” o procedură aplicată la sânge pe aeroportul Ben Gurion. Din mulțimea de persoane care trec pe acolo, ofițerii de informații aleg aparent aleatoriu unele pe care le interoghează. Măsura ar viza pe toată lumea, în fapt majoritatea celor vizați sunt arabi. Dar nu puține sunt istoriile în care cetățeni europeni au fost ținuți cu orele, cu bagajele desfăcute și supuși la interogatorii.

Procedura în sine, deși neplăcută, nu este contestată în Israel. Ba, dimpotrivă e sprijinită cu asupră de măsură ca și alte zeci de măsuri de securitate. Israel e o țară în război și are o populație 20 la sută arabă. Așa că măsurile de siguranță oricât de drastice, nu sunt contestate.

De aproape doi ani încoace există o dezbatere, dacă mai multe aeroporturi europene să preia metodele de lucru de la Ben Gurion. Dar după seria de atacuri din ultimele săptămâni, mulți europeni se întreabă cum am putea recționa.

Păi, învățând să ne apărăm, de la unii care știu să facă asta. Iar cele mai mare exportator de sisteme și proceduri de securitate din întreaga lume este Israelul. Așadar, ce-am importa din Israel?

În primul rând ziduri și garduri. Israelul a închis toate zonele de unde îi vin probleme cu ziduri și garduri. De acolo se intră și se iese controlat. În timpul ”intifadei cuțitelor” de anul trecut, adică un val de atacuri cu arme albe precum în Europa, toți tinerii care ieșeau de acolo erau controlați la sânge . Își scoteau hainele de pe ei înainte de a pleca în oraș. Evident, că-și puteau cumpăra un cuțit mai târziu, dar controalele erau menite să intimideze.

Cum v-ar părea, însă, închiderea unei zone din Marsilia? Cultura noastră europeană interzice gardurile, dar nu va trece mult până când majoritatea se va duce în partea cealaltă.

Blocaje și filtre pe toate drumurile. Te poți aștepta oricând să fii oprit la o barieră din beton, apărută din senin și întrebat pe unde mergi și ce faci. Există apoi controale ale tuturor bagajelor la intrarea din multe clădiri publice sau private. Vorbim de controale corporale și de unele cu raze X.

Prezența unor gărzi sau ale unor militari cu arme la vedere este o obișnuință. Sigilarea și eliberarea rapidă a unor zone publice, la cea mai mică apariție a unui zvon de amenințare,  este cât se poate de frecventă. Copiii sunt învățați la școală ce să facă în caz de atac și cum să prevină un atac. Iar armata este obligatorie.

Adăugați aici un sistem de supraveghere electronică dincolo de închipuirea noastră, un sistem în care discuția despre drepturi și libertăți individuale nu se poartă. De fapt, marea diferență aici este. În Israel nu există drepturile și libertățile individuale din Europa. E totuși o țară care are adăposturi anti-bombardament, pe care toată lumea trebuie să le știe.

Să nu mă înțelegeți greșit. Acest text nu împinge spre modelul de viață israelian și nici nu-l glorifică. L-am prezentat în zece rânduri pentru că, în urma ultimelor evenimente, cred că ne îndreptăm într-acolo. Cred că presiunea publică pentru salvarea unor vieți va fi atât de mare, că majoritatea se va poziționa aici, lăsând în minoritate pe susținătorii drepturilor civile.

Nu știu dacă e rău, nu știu dacă e bine. E doar o perioadă în evoluția noastră. Și e firească pentru că oricine va dori să aibă copiii în viață și protejați. Când timpurile vor fi mai liniștite, drepturile vor reveni. Acum, însă, și o spun cu amărăciune: Europa trebuie să învețe să stea în viață.