Astăzi încerc să găsesc un răspuns rațional la o problemă pe care nimeni nu vrea să o pună în realitate. Toate guvernele au sărit să ajute economia, dar ce fel de economii ajutăm de fapt? Și o să ne întoarcem unde eram? 

Și o să vă spun din start că asta este foarte puțin probabil. Dintr-un motiv pe care nimeni nu-l rostește cu toată gura. Societățile occidentale, inclusiv a noastră, s-au așezat economic pe o bază de consum. Adică majoritatea oamenilor nu fac producție, ci livrează servicii. De asta numărul de șomeri este atât de mare. Potrivit Forbes, numai puțin de 80 la sută dintre americani lucrează în industriile de vânzare cu amănuntul, entertainment, imobiliare, restaurante și educație. Adică tot ce s-a oprit în acest moment. Nu întâmplător, America a ajuns să aibă în acest moment 13 milioane de șomeri. Adică numărul lor crește cu 0,5 la sută pe zi. 

Majoritatea acestor industrii erau deja atacate încă înainte de criză de diverse probleme. Iată, de exemplu, vânzările clasice, în magazine, coboară constant de ani buni din cauza vânzărilor online. Este posibil ca unele magazine să nu se mai deschidă vreodată. Dar  să mergem mai departe, în Europa, unde 74 la sută din forța de muncă activă lucrează în servicii. Paradoxal, România stă mai bine cu doar 47 la sută, dar în orice caz, majoritatea populației lucrează într-un sector care va fi afectat de noii termeni de gândire din perioada pandemiei și cea imediat următoare. 

Realitatea este că nici nu cunoaștem în întregime dimensiunile dezastrului. Ratele de șomaj din China și din India nu pot fi calculate, dar cu siguranță vor fi mai mari decât cele așteptate. Nu pot fi calculate pentru că ambele state au o forță de muncă plină de migranți, oameni care, uneori, nici nu sunt înregistrați. 

Deocamdată, toate statele lumii au început să scoată bani și construiesc datorii pe care le duc spre băncile centrale. Iar la sfârșit vor genera, fiecare după calculul său, fie inflație, fie măsuri de austeritate, fie amandouă ca să poată finanța deficitul uriaș care va apărea. 

Toată lumea speră că asta e soluția, dar nimeni nu știe cu exactitate dacă va funcționa. Motivul e simplu și ni-l arată criza din 2008: e vorba de stagnare pe termen lung. Adică economiile nu vor crește într-atât de mult încât să producă locuri de muncă și consum imediat. Și asta pentru că oamenii vor ține banii la teșcherea. După toate crizele din ultimii 100 de ani, este cu siguranță singurul lucru asupra căruia putem cădea de acord. Vreme de un an, doi, sau trei, lucrurile nu vor merge la fel de bine. Lumea nu o să mai vrea case, mașini, televizoare și telefoane. Și nici la restaurant. Cu atât mai puțin, tabere, excursii sau școli private. Ce a căzut acum accelerat nu va reveni la fel de repede. 

Așa că pregătiți-vă pentru impact, oameni buni! O să urmeze o perioadă dificilă și nu știm exact soluția. Există una, dar pentru asta ai nevoie de guverne deștepte și corecte: investițiile publice masive în sisteme de protecție socială și sanitară. Infrastructura ar putea fi salvarea noastră, dar banii de investiții vor lua mult din fondurile de  salarii ale sutelor de mii de salariați la stat. Or, știți voi un guvern care ar vrea să facă asta?

Acest text a fost citit în rubrica Rațiunea Zilei, la Europa FM în fiecare zi la 17.30 și 7.30