Mi se pare genial modul în care o întâmplare banală ca ”neîntâlnirea” dintre Dăncilă și Juncker a reușit să rupă iarăși România. Pe scurt, dacă mai e om care asă nu fi auzit povestea, ea sună așa: Dăncilă trebuia să se vadă cu J.C. Juncker la aeroportul Băneasa. Doar că oficialul european a ajuns mai devreme și din motive știute doar de el nu a mai așteptat-o pe Viorica Dăncilă. Întâlnirea era programată și aparent cerută de partea română. 

Povestea a născut două tipuri de interpretări. Prima este că SPP l-a luat cu forța pe Juncker și nu l-a lăsat să se întâlnească cu premierul român. Vinovat de treaba asta ar trebui să fie Iohannis. A doua interpretare este că Juncker a vrut să dea o palmă guvernului României și că a evitat cu orice chip întâlnirea. 

Prima interpretare mi se pare exagerată. Nu cred că SPP poate să-i facă program unui oficial european, poate doar din rațiuni de securitate. Mi-e limpede că Juncker nu a vrut să rămână la aeroport. El era singurul în măsură să decidă dacă îl așteaptă sau nu pe premierul român. Doar el putea spune dacă pleacă sau nu dintr-un loc. Juncker a ales să plece din rațiuni știute doar de el.

Că e nepoliticos, este evident. Că este un semnal politic, e posibil. Poate o atenționare că guvernul României nu e ceea ce trebuie în context european. Nu uitați că România de astăzi este văzută ca Ungaria și că urmează un vot în privința procedurilor nedemocratice de aici. Sau un gest excentric al lui Juncker care e un politician atipic. Sau, cine știe, ar fi putut să aibă o nouă criză de sciatică. 

În fine, cum era de așteptat, întâlnirea va fi reprogramată. Cei doi se vor vedea. Nu aici e drama, ci în altă parte. Ce are să-i spuie Viorica? Ce teme înalte vor fi abordate? Cât contează părerea ei în fața șefului Comisiei Europene? Cât contează actuala Românie în Europa? Cu ce teme majore ne identificăm și la ce putem contribui decisiv? Iar dacă o întâlnire se mai recuperează, la astea ce avem de zis?