Ecuația propusă de Dragnea și restul lumii de acolo este simplă. Scazi câteva taxe, le mulți dintr-o parte într-alta și încerci să-i determini pe patroni să schimbe brutul. Nu e nicio obligație în sensul acesta, dar dacă te uiți la piața muncii, atunci îți dai seama că majoritatea patronilor o să mute contribuțiile. 

Poate unii nu o vor face, dar nu trebuie să prezumăm reaua-credință. Alții vor reașeza niște grile salariale sau vor lăsa oamenii să plece. Asta în cazurile firmelor care au un plan de afaceri. Chiar și așa, oamenii nu au încredere în propunerea guvernului. 

De exemplu, la Dacia, oamenii nu cred că patronatul va trece contribuțiile în brut. Asta deși Dacia chiar nu-și permite o grevă nici măcar de câteva zile.  ”Oamenii sunt nemulţumiţi de propunerea privind transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, măsură care ar duce la diminuarea semnificativă a salariilor, cu sume între 175 si 825 lei, spun ei.”

De unde vine această atitudine? Cu siguranță din semnalele patronatului. Dar nu numai. Iată ce spunea acum câteva zile primarul din Mioveni. „Dacă mai exagerează cu aceste proteste de blocare a producției, în 2020 sau 2022 s-ar putea să vedeți mai mulți roboți pe platforma Dacia. Roboții nu au nevoie de antidot, nu au nevoie de echipament de protecție, au productivitate maximă, nu fac rebuturi, sunt doar consumatori de energie electrică și ulei. (…) Cred că majoritatea care intră pe porțile uzinei au văzut roboții la poartă; ăștia nu dau examen, nu fac nici mitinguri.”  Bine că nu vin roboții la stat.

Altfel, în partea sa de Românie, cea de care a avut grijă cel mai bine și anume aparatul de stat, guvernul se pregătește să rezolve situația în modul bine cunoscut. Adică aruncă cu sporuri în bugetari. E vorba de bugetarii care lucrează în condiții grele. O listă din Hotnews, mai jos. 

O traducere sună cam așa: banii se vor acorda tuturor angajaților din structurile respective, așa cum s-a întâmplat și în trecut. Adică o să plătim salarii de ne vine rău. 

Asta este diferența dintre cele două Românii. Cea care produce cel mai mult așteaptă cu înfrigurare să vadă ce iese din treaba asta, iar cealaltă este aproape sigură că o să-i fie bine.