După discursul de aseară Președintelui Iohannis i-a revenit un pic culoarea în obraji. Târziu, dar mai bine decât niciodată. Am însă sentimentul că domnul Iohannis pur și simplu nu vrea să înțeleagă că politica înseamnă comunicare și că altfel nu poți să conduci oamenii, decât vorbindu-le. O să mă uit la părțile rele și bune ale evenimentului, căci orice prezență publică a acestui tip de președinte a devenit un eveniment important.

România are un răspuns la chestiunea refugiaților. Nu acceptăm cotele impuse de UE, ajutăm, dar o facem în condițiile noastre. Acesta este un răspuns în regulă, pentru că România nu poate răspunde la acest efort decât într-o anumită măsură. Ce este mai prost în treaba asta este că aflăm de abia acum că poziția României a fost exprimată și în martie și în aprilie, dar președinția nu a făcut nimic să pregătească terenul în România. Fără comunicare, a lăsat loc unui val de islamofobie pe care îl va încasa drept în freză. Și încă nu știm dacă putem rămâne la cota pe care o vrem.

În al doilea rând , președintele este mut când vine vorba să joace interesul major al României în chestiune: Schengen. Ba, mai mult, a făcut o gafă de proporții, spunând că pentru România este un avantaj că nu se află în Schengen. Niciodată și nicicum nu ai cum să spui asta ca șef al unui stat care tocmai acolo vrea să ajungă. O fi vorbit singur sau sfătuit? În orice caz, mesajul de la București, în chestiunea Schengen ar fi trebuit să fie dureros. România a fost pusă la colț pe nedrept, a fost șantajată în chestiune, iar cetățenii ei discriminați. Și nimeni n-a vorbit în numele lor.

Și mai bun a fost domnul Iohannis la Codul Fiscal: ”Am să vă spun ceva, dar nu vreau să mă bag”, acesta a fost mesajul unui om votat de șase milioane de români. Să fim bucuroși, însă, că el este mulțumit de noi și că am purtat o dezbatere frumoasă. Cât despre legea pensiilor speciale pentru militari, promulgată în mare viteză, nicio explicație.

Îmi place că încă vrea demisia domnului Ponta, deși nu face nimic în acest sens. Nici măcar să vorbească despre asta. Să le explice tuturor de la înălțimea funcției sale cât de nelalocul lui este un premier care stă să fie trimis în judecată. Demisia asta nu o să pice din cer, domnule președinte, în politică nu există cadouri. Și nici subordonații dumneavoastră nu or să se ocupe de asta dacă nu au o misiune clară. Și o să vedeți dumneavoastră, poate prea târziu, că toate instituțiile de lucrați cu ele, au prostul mesaj să se uite după mesajele politice.

Îi dau dreptate totuși în chestiunea Constituției. Nu faci schimbări majore într-un an electoral. Răspunsul nu a fost pentru PSD, ci pentru PNL, în caz că partidului prezidențial i-ar fi trecut prin cap că poate iniția vreo dezbatere în aceste zile. Aici domnul Iohannis a fost deștept, dar pentru că e vorba de pielea lui. Orice discuție poate duce și la schimbarea prerogativelor prezidențiale sau la negocieri care le privesc. Și uite că fac pariu acum cu voi că nu se umblă la Constituție în următorii zece ani.

Și ar mai fi ceva: dacă tot vorbești din an în Paște despre ce faci, nu anunța presa că tu răspunzi doar la cinci întrebări. E de datoria ta să stai de vorbă cu oamenii care te-au ales, să răspunzi la chestiuni diverse. Știu că nu vrei să-ți diluezi mesajul și că o conferință poate scăpa de sub control, dar e parte din meseria ta. Căci deocamdată avem doar imaginea unui tip gomos, mereu ocupat cu lucruri misterioase, înconjurat de mașini, designeri și zugrăveli neterminate și care ne întoarce înapoi la vremuri trecut. Căci e ca pe vremea când se făcea liniște pentru că ”tovarășii lucrează” și ”tovarășii știu ce fac”, iar prostimea nu trebuie deranjată cu lucruri înalte pe care nu le pricepe. Dar uite ce să vezi, prostimea vrea să știe tot și n-ai ce-i face.

Azi, domnule președinte, ați trecut clasa, însă. Ați împușcat cinciul și asta doar pentru că ați găsit soluția corectă pentru noi la povestea cu refugiații. Mai aveți însă destule examene.