Săptămânile trecute am fost la Chișinău. Scriu câteva rânduri nu cu gândul la situația politică și la tensiunile de acolo, ci cu cu gândul călătorului care nu a mai fost la Chișinău de mai bine de 30 de ani. Ce-am văzut, ce mi-a plăcut, ce sare în ochi.
Tensiunea în Moldova este mult mai mică decât ce vedem noi de aici. Moldovenii operează cu câteva scenarii în care cel mai exagerat este bombardarea țării de către ruși, iar cel mai probabil, înlăturarea guvernului legitim ales. Dincolo de asta, ce este de povestit.
Drumul către Chișinău nu arată rău, dar nu este la nivelul celor din România. În Moldova, ca și în Rusia, însă, drumurile nu trec prin localități Așa că este ușor de mers și poți să o faci constant cu 90-100. Ei merg mai potolit decât o fac în România. Poliția este destul de prezentă și ești avertizat să nu sari calul. Poliția moldovenească este dotată cu bani și echipamente de la UE. Adică radare și mașini moderne.
În materie de infrastructură, Chișinăul arată mai rău ca Bucureștiul sau ca multe alte orașe românești. De exemplu, trotuarele chiar aproape de centru sunt ciuruite bine. Dezordinea urbanistică este mai rea ca la București. Se amestecă case interbelice cu blocuri comuniste, dar și cu cele de anii 90. În zona ultracentrală, într-o zonă cu case interbelice, patriotul Șor a trântit un bloc uriaș, un mamut, în capul unei biserici și al unui liceu.
Zona centrală este foarte curată, plăcută și cu firme mari atrăgătoare, dar nu cele cunoscute de la noi. Președinția și Parlamentul nu sunt luminate, la cererea Maiei Sandu. Nu se face risipă în perioada de criză. Am văzut parcuri foarte frumoase și o viață de oraș european similară cu cea de la noi.
Mediacor, acolo unde am lucrat două zile, la Școala de Jurnalism, este o clădire modernă cu studiouri precum nu găsești la noi nici la televiziunile foarte mari. Internetul este pe wifi și gratuit în fiecare loc pe care-l vizitezi.
Foarte simpatic, pe trotuarul de la unul dintre parcuri, sunt afișate paginile desfăcute ale celor mai importante ziare din țară. Adică poți să le citești gratuit, pe stradă. E important pentru spațiul democratic.
Reclamele sunt absolut creative și simpatice. „Dinți în somn” pe care o pomenesc în titlu înseamnă că există o clinică în care se fac implanturi cu anestezie generală. Mult mi-a plăcut și magazinul de electrocasnice Bomba. Sau Ionel. Magazin de firmă. Neașteptat.
Teatrul Național este o mică bijuterie care păstrează cochetăria și distincția anilor interbelici. Ce te surprinde când vii de la București este că totul pare mai mic, Dar compensează prin eleganță. Muzeul de Artă, care este foarte aproape, este renovat integral cu bani de la guvernul României. Casa scărilor este o operă de artă în sine. Sălile au multe picturi foarte bune, dar gândul mi-a rămas la expoziția de sculptură a lui Oleg Dobrovolschi. Realmente spectaculos.
La teatru se juca piesa unui autor român, dar ce este interesant e că era făcută pentru secția de educație a DNA-ului local. O piesă cu tente anticorupție și pe care spectatorii au aplaudat-o generos.
Moldovenii cu care m-am întâlnit sunt foarte conștienți de prezența românească și de banii europeni sau românești. Mașini, calculatoare, programe profesionale, curent, gaz. Ajutoare directe financiare. Ca să vedeți ce înseamnă plafonarea din România, sunt case în care gazul a venit 500 de Euro pe lună. Pentru că nu există plafonare.
În privința Unirii, ea nu este o temă pe care o tratezi direct. Moldovenii, cea mai mare parte, consideră că sunt o țară și că Unirea nu este un obiectiv. Dar ei știu în același timp că Unirea chiar se face. Prin toate gesturile mici și programele care lucrează zilnic. Mare parte sunt cetățeni români, iar România investește și are grijă de o grămadă de lucruri de acolo.
Orașul este încă ieftin pentru puterile noastre O masă de cinci persoane la un restaurant bun a fost până în 100 de Euro. Poți să cumperi vinuri accesibile, iar mâncarea este excepțională în orice situație. De la plăcintele din celebrul lanț ”La plăcinte” până la cărnurile făcute la Atypic. Friptura moldovenească este ca un fel de tochitură de la noi, dar mai curând fiartă. Iar vinul de rezonanță este Lupi de la Gitana.
Nu puteți să vă întoarceți cu multă băutură. Două sticle pe cap de om. Ceea ce este o veste tristă la final.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
