Raed Arafat a anunțat în urmă cu câteva minute că nu demisionează. ”Fiecare are responsabilitatea clară și competențele clare.” Este răspunsul lui la ancheta lui Cătălin Tolontan, care arată că subordonații lui de la ISU au mințit în legătură cu existența clubului Colectiv. ”Am aflat de abia ieri că știau. Așa am știut de la ei. Nu-mi reproșați că v-am spus lucrul acesta atunci. Dacă nu vă spuneam, mă acuzați că ascund informații. Îmi cer scuze că v-am dat informații care nu sunt corecte.”

Arafat a vorbit apăsat, scurt și aproape dur cu ziariștii. Nervos și iritat. Nu mi-e clar dacă se simte agresat sau pur și simplu nevinovat în această chestiune. Pentru că el a anunțat, e timpul opiniei publice să răspundă la o întrebare, singura întrebare: e corect că rămâne în funcție?

Ponta, Oprea și Piedone și-au dat demisiile din funcții după Colectiv. Fiecare a avut responsabilitatea lui, fie politică, fie administrativă. Șefii ISU au mințit, au ascuns, au manipulat. Cazul lor este mai grav și ei au plecat, de asemenea. Arafat este cel mai important membru al sistemului care a rămas în funcție. Din acest punct de vedere, o parte a opiniei publice ar  fi așteptat demisia sa. Este parte a eșecului.

Arafat are însă un statut special. El este tehnocratul care a reușit să construiască sub mai mulți politicieni, de fapt în ciuda multor politicieni. România îi este datoare din multe puncte de vedere. Nu uitați cât timp îi lua Salvării să vină la un bolnav acum 20 de ani, înainte de Arafat. Cu toate păcatele sale și răscolirea de sistem, Arafat a îmbunătățit, a schimbat și a împins lucruri înainte. Eșecurile au fost firești și au venit pe măsură ce și-a asumat mai mult și  mai mult, trecând de la ambulanțe la sisteme de salvare naționale.

Demisia este singurul care trebuie să o cântărească. E nu i-o cer. Cred că mai are lucruri de pus la punct. Dar ce trebuie să ia în calcul este dacă nu cumva prezența sa este acum de natură să afecteze ce a contruit. Și trebuie să răspundă la multe întrebări, pentru că lumea are dreptul să știe.

Ca fiecare om, este posibil să mai și obosească. Iar noi trebuie să avem mai curând încredere în organizații, sisteme și mai puțin în oameni providențiali. Ar fi un pas înainte pentru societatea noastră, un pas spre maturitate. Asta nu înseamnă că este un om mai puțin valoros. Dimpotrivă.