Fraza este simplă și sintetizează jaful complet asupra pădurilor din România. Este dintr-un document public, aflat pe masa DNA de la începutul anului 2013:

”Comisia judeţeană Bacău şi comisiile comunale Agăş, Asău, Brusturoasa, Comăneşti şi Palanca de pe Valea Trotușului au aplicat propria lege în „reconstituirea” drepturilor de proprietate pentru terenurile forestiere.”

Comunele de mai sus sunt fix cele despre care se vorbește acum în dosarul Hrebenciuc, Adam, Sârbu. Aveți aici peste 100 de pagini în care să vedeți cum s-au făcut lucrurile. Cum s-a jefuit, devalizat și s-au făcut averi uriașe cu ajutorul statului, mai precis cu ajutorul unor funcționari de stat. Vă mai spun aici o parte din concluzii:

– dezinteresul unor instituţii în a-şi îndeplini obligaţia de a reprezenta statul în litigiile de proprietate a bunurilor;

– lejeritatea inadmisibilă cu care alte instituţii au emis „puncte de vedere” nesusţinute de lege şi prin depăşiri de atribuţii;

Știu, sună complicat, dar rezumatul poate fi pus într-o propoziție: la retrocedarea pădurilor s-a aplicat o lege care privește doar pământurile și fânețele. Așa s-a furat ani de zile, ca să dau doar un exemplu. Dar, raportul de mai sus vorbește de cazuri urlătoare la cer. Mii, zeci de mii de hectare au fost puse în mâna unor persoane care nu aveau acest drept. Din raportul de mai sus, care se întinde pe 22 ani se vor alcătui alte zeci de dosare. Niște nume mari vor merge la instanță. Desigur, numele astea ar trebui să fie din toate taberele politice, căci în 22 ani toată lumea a avut pârghiile în mână.

Ce ar trebui să se întâmple mai departe:

1. DNA trebuie să meargă pe firul acestor afaceri până la ultimul om. Iar apoi, dacă se găsesc vinovății, pedepsele trebuie să fie groaznice. Mult mai mari decât în dosarul transferurilor. Pentru că ceea ce s-a întâmplat este o crimă care nu ne lovește doar pe noi, ci și pe copiii noștri.

2. Eu nu sunt un fan al arestărilor preventive pentru fapte de corupție. Arestarea este o măsură extremă care trebuie bine justificată. Și cred că și o modalitate de a ușura munca procurorilor. Dar nici eu, nici Parlamentul, nu avem căderea de a ne exprima. Această decizie trebuie luată de un judecător. De aceea, Parlamentul nu trebuie să se facă pavăză, ci să lase sistemul să se pronunțe.

3. Ilie Sârbu trebuie să lămurească rapid ce și cum a făcut în chestiune. Dacă vrea ca ginerele să nu resimtă în sondaje afacerea asta. Apărarea că dosarul e o contrapondere la afacerea Nana merge doar până la un punct. Și anume, până la punctul în care lumea va observa că nu Băsescu e pe buletin, ci Iohannis, care nu are niciun dosar în lucru.

Ca să înțelegem cât de dramatică e situația, priviți aici